Blogul unui mar perfect rotund

Sunt cateva caracteristici ale magazinelor de pe la noi care le fac atat de unice! Oriunde in lume ai calatori, nu te intalnesti cu aceste aspecte care la noi sunt bine conservate si perpetuate. Probabil ca romanii au descoperit secretul unei afaceri reusite si tin cu dintii de el, desi – daca ar fi asa – nu inteleg de ce nu vand pontul si altora, sa se “bucure” si ei de “privilegiile” de a cumpara dintr-un magazin de pe la noi. Si acestea ar fi :

- RESTUL . Niciodata nu exista marunt in casa. Mereu esti intrebat daca nu ai tu marunt si incep niste socoteli de genul “daca imi dati x bani, va dau y lei”. Chiar daca sertarul e plin de banuti stralucitori, casiera nu se opreste din acest joc si tot iti cere marunt! Pai da, are rest, dar daca ti-l da tie, de unde mai are dupa aia ? Azi, la magazin, casiera avea o mana plina de monede de 5 bani, dar tot mi-a cerut si mie. Probabil ca avea o closca de aur pe care o aseza seara peste banuitii stralucitori, de aceea nu se putea desparti de ei.

Mai exista aici o varianta gen troc sau comert cu de-a sila, cand in lipsa restului mult asteptat esti recompensat cu o “ciunga” sau cu doua plicuri de zahar vanilat, cu o ciocolatica mica-mica si expirata de doua saptamani sau orice alceva au gasit prin magazin dupa ce au maturat seara.

- INTRAREA. Orice comerciant cu cap stie ca o usa inchisa inseamna vanzare mai putina. Fara sa para ca incerc sa ma laud, “afara” usile celor mai multe  magazine stau deschise, vara si iarna, iar sistemul de incalzire/racire functioneaza asa incat sa acopere si diferenta asta de temperatura. Si te simti foarte binevenit cand ai o usa deschisa larg in fata ta. La noi nu prea am vazut asta, usile sunt cam toate inchise. Sa zicem ca e o chestiune de alegere asta, insa mi se pare nepotrivit ca  exista o sumedenie de afise scrise cu carioca pe un A4 care te indeamna sa inchizi usa in urma ta. Mie asta imi suna ciudat, de parca urmatorul lucru pe care ar trebui sa-l fac ar fi (  eventual )   sa-mi cer si scuze pentru faptul ca, prin deschiderea usii, am stricat microclimatul din magazin.

- PAZA. Toti suntem potentiali hoti, mama noastra de netrebnici!, de aceea multe magazine au angajat cate un hopa-mitica ce te urmareste pe dupa rafturi ca nu care cumva sa pleci cu o sticla de cico in geanta sau sa musti dintr-un salam chiar acolo, la raft. Ca n-ar fi tocmai rau, nu?, ca atunci cand ti se face foame sa dai fuga la un magazin alimentar, musti dintr-un salam si dintr-o paine si gata pranzul! Daca poti sa desfaci si o sticla de suc cand nu se uita nimeni, om te-ai facut!

Cele mai multe magazine au camere de luat vederi. Nu inteleg de ce nu sunt suficiente pentru ca asta ar fi un mod destul de elegant de paza si ar scuti cel putin doua personaje sa se simta penibil: pe hopa-mitica si cumparatorul.

- VANZATORII. Care ori te ignora cu desavarsire – varianta pe care, sincer, o prefer, ori sar cu gura pe tine inca de cand ai deschis usa : “Buna ziua, bine ati venit la Magazinucudetoate, va pot ajuta ?” . Stai asa, femeie, ca abia am intrat! Stai sa ma uit si eu stanga – dreapta, sa vad ce aveti, ca poate n-am venit chitita sa-mi iau ceva anume. Sau poate am venit dupa un articol, dar uitandu-ma pe aici, plec cu doua. Sau cu niciunul, ca esti prea disperata!

Asa ca ii prefer pe cei care ma lasa in pace, dar care ma intreaba daca ma pot ajuta  atunci cand ii caut din priviri.

Stiti despre ce zic, nu ? Cred ca vi se intampla si voua zilnic. Si mie tot asa si credeam ca m-am obisnuit cu sistemul asta, dar sunt zile cand parca lucrurile astea par mult mai evidente si obositoare.

Joaninha