Razbunarea lui Decebal

Sfarsit de august, inceput de vacanta.

Cred ca vacanta a inceput de ieri pentru ca atunci am inceput pregatirile: ultimele cumparaturi (era sa ne luam solutie de lipit proteza in loc de pasta de dinti), spalat, calcat si impachetat.

Ziua 1 Padova

Dupa un drum de aprox. 600 km am ajuns, in jurul orei 15.30, la hotel. Era mai departe de centru de cat parea pe harta, asa ca am luat iar masina pana in oras.

Desi era luat in calcul doar ca oras de tranzit pentru destinatia urmatoare, Padova ne-a surprins  placut : un oras asemanator Venetiei, doar ca nu cu atatea canale (are doar unul), vechi si nou, aglomerat (am descoperit asta abia cand ne-am uitat pe poze, la hotel), cu foarte multe cladiri frumoase si strazi pietonale. Fara sa stim, am nimerit in mijlocul “evenimentului anului” in Padova, un cros la care parea ca a participat jumatate de oras. Cealalta jumatate era probabil formata din romani. Nu spun ca sunt multi romani aici, ci ca sunt foaaaaarte multi. De fapt, sunt cam putini italieni! (de aici si titlul, cred ca in curand italienii nu se vor mai putea descurca pe aici fara sa stie limba romana).

Conform bunei traditii latine, masa in oras poate oferi intotdeauna surprize deoarece nota se calculeaza pe principiul “doua la Primarie, doua la scoala de fete” si te trezesti ca platesti dublu fata de ce-ai calculat. Daca intrebi, mai primesti ceva inapoi, daca nu … ciubucul lor! Dupa cum zicea cineva pe aici noi ne-am cam “obisnuit cu binele” (corectitudinea), dar acum trebuie sa cascam iar ochii (si nota pentru noi: si la traversarea strazii!).

Si ca sa incheiem cu o lauda, ne-a placut foarte mult sistemul de plata folosit in parcarea din centru: intrai fara bon si o camera iti fotografia numarul masinii. La plecare, mergeai la automatul de plata, tastai numarul masinii, iti aratau poza si confirmai ca e masina ta, apoi plateai. La iesire numarul era iar identificat si gata!

Una peste alta, Padova e un loc care merita vazut daca ai drum pe aici. Maine mergem mai departe.