S-a pus praful

… pe aici pe blog. Au trecut deja aproape trei saptamani de cand n-am mai scris. Probabil ca asa va fi si de acum incolo, pentru ca ne-am cam pierdut entuziasmul legat de blog. A fost o jucarie frumoasa timp de doi ani si jumatate si ne-a facut placere sa povestim, dar acum ne-am cam plictisit de el. Ba mai mult aruncam pisica de la unul la altul:

- Nu mai scrii si tu pe blog ?

- Dar eu am scris mai mult in ultimul timp …

Adevarul este ca parca tot ce era de povestit am mai povestit deja pe aici. La fel si cu eventualele revolte, cele legate de ceea ce se mai intampla prin Romania. Ori am mai scris despre asta (pentru ca nu-i asa, aceleasi motive de dezamagire/revolta apar iar si iar … ) ori distanta ce ne desparte atenueaza oarecum reactia sau micsoreaza dorinta de a consuma energie in ceva ce oricum cu greu poate fi schimbat.

Mai raman desigur  iubirea, lucrurile frumoase care ni se intampla, Viena, vacantele care merita povestite. Dar si mai mult merita traite. Oare in cate feluri poti descrie iubirea pe care o traiesti pana sa plictisesti lumea din jur cu asta ? Si oricum toate cuvintele din lume (din orice limba) tot nu pot descrie suficient ceea ce traim si simtim, asa ca inevitabil ajung sa se repete. Asa ca mai bine ne abtinem uneori de la povestit decat sa ni se strige din sala “get a room!”.

Despre vacante si timp liber si Viena o sa mai povestim, chiar daca mai rar, mai cu poze, mai cu vorbe. Posibil ca mai inspre iarna, cand o sa fie mai putine lucruri de facut pe afara sa ne reimprietenim cu blogul. Pana atunci avem plimbari de facut, jocuri de jucat pe Facebook ( si acum lucruri noi de descoperit pe Google+ – care este chiar foarte fain), brunch-uri cu prietenii de aici si mai ales vacanta. Mai e o luna si jumatate pana atunci, dar abia o astept ! Mai ales ca in ultima saptamana a fost cea mai grea perioada a anului la munca. Ieri am plecat de acolo pe la 10 seara ca astazi de dimineata sa fiu inapoi pe la 8. Dar acum gata, am terminat ce aveam de terminat, am respectat deadline-ul, pot sa-mi trag sufletul.

Cu exceptia unor zile, a fost o vara cu vreme perfecta. Cald, dar nu sa te topeasca, si cu destul de mult soare, mai ales ca fusesem amenintati inca de la venire ca soarele nu prea se arata multe zile pe an. Ori nu a fost asa sau poate soarele ne e prieten si ii place sa iasa sa stea la povesti cu noi …

Acum, ca am deschis ferestrele pe aici si am aerisit, va las, ca am o seara linistita de savurat.

Sa aveti o saptamana frumoasa,

Kingsnake

P.S. Si cateva din pozele alea demult promise: