Raport de activitate :)

Ok, ia sa mai stergem praful pe aici, ca s-a asezat cam gros. Si sa deschidem larg ferestrele, ca afara e cald si aerul miroase a flori de tei. Oare ce-am mai facut noi de cand nu ne-am mai citit ? Nici nu mai stiu exact, ce de vreo luna si ceva avem program incarcat si abia weekendul care a trecut am reusit si noi sa mai stam pe acasa in formula completa. Si am profitat din plin de el, mai ales ca a fost prelungit cu ziua libera de luni. De fapt iunie este cea mai buna luna pentru munca, caci are trei saptamani din patru “incomplete”.

Sambata am impartit-o intre treburi administrative prin casa (jumatate de zi) si lancezeala adormita cu canapea ce capata forma corpurilor ce o incaleca ( a doua jumatate de zi).  Si aproape ca ne parea rau duminica dimineata (vorba vine) cand ne-am trezit. Pentru ca daca sambata era soare si senin, duminica cerul era innorat si amenintator. Pana la urma n-am cedat amenintarilor si Joa a venit cu ideea (minunata) sa mergem in Prater, in parcul de distractii. Aproape ca ne era rusine ca in atatea luni de stat aici (btw. … mai e putin si se face anul) si in atatea ocazii in care am venit in vacante pe aici nu am ajuns niciodata in Prater. Dar ne-am rascumparat acum onoarea nereperata. Intai am facut un tur complet sa vedem toate “tiribombele” si pe jumatate dintre ele le-am exclus din start, de frica sau pentru sanatatea stomacului, desi avusesem grija sa punem destul timp intre masa si aventura. Si dupa ce ne-am tot invartit noi (vorba vine, de invartit ne-am invartit din plin dupa aia ) pana cand ne-am oprit in dreptul unui montagne-rousse ce parea mai bland decat altele, in sensul ca nu te intorcea cu capul in jos. Asa ca dupa cateva insistente ale mele ne-am urcat in el. Si a plecat incet, incet … urcand si urcand … deja vedeam ca se aproprie prima “cadere” si ma gandeam ca suntem deja destul de sus pentru o coborare asa abrupta. Si apoi a inceput … coborare in viteza, curba dreapta, curba stanga, urcare, iar coborare in viteza, iar un sir de curbe, timp in care abia aveam timp sa respiram si sa fim atenti la maini si la coaste pentru ca eram aruncati in toate partile in cutia aia de metal si senzatia era ca in orice moment fie cutia de metal zboara de pe sine fie noi o sa fim absorbiti in curentul ala de aer. A fost fain, dar si cel mai infricosator (Joa a tipat de cand a inceput prima panta pana ne-am dat jos, dar nu asa de tare pe cat crede ea )  din cate am incercat in ziua aia, mai ales pentru ca nu ne asteptam, ni se paruse mai bland de jos. Dupa aia ne-am plimbat vreun sfert de ora ca sa scapam de tremuratul din genunchi. Au urmat turnul cel mai inalt  cu “lanturi” care te invartesc undeva la multe zeci de metri deasupra Vienei si de unde se vede magnific orasul, dar si te bate un vant de cu greu poti sa respiri si un tobogan cu apa pe care te dai intr-un lighean rotund care se invarte la un moment dat de zici ca s-a stricat instalatia si unde la sfarsit doar 2 din 6 sunt norocosi sa fie stropiti din cap pana in picioare. Eu m-am mai stat si intr-un “Space-Shot”, adica o chestie care te arunca cu viteza drept in sus pana pe la 62 de metri, in mod normal de doua ori, o data cu 82 de km la ora si a doua oara cu 95 km/h. Surpriza a fost ca odata ajuns sus esti in cadere libera pret de vreo 30 de metri si probabil ca am meritat si bonus pentru curaj, pentru ca am avut parte si de a treia “lansare”.  Dupa asta am mai facut o tura si am stabilit deja “planul” pentru data viitoare.

Luni am avut parte de o invitatie la Neusiedler See (un lac la vreo 50 de km de Viena) din partea unor prieteni si am petrecut o dupa-masa extrem de relaxanta acolo, ne-am plimbat cu barca, am baut eiskaffee la o terasa cocheta pe malul lacului, am facut baie in lac si am stat intinsi la soare ca un sarpe si o broscuta … Am luat si primele lectii “hands-on” de sailing si drept urmare ne-am adaptat planul de pensionare, care pe langa o casuta in Provence ar trebui sa cuprinda si o barcuta cu panze, ancorata undeva la Mediterana. Sa vedem ce-o iesi pentru 20 de ani asa …

Am fost atat de relaxati dupa weekendul asta incat cu greu ne-am putut intra in ritm la munca si abia inspre miercuri seara/joi dimineata am reusit asta, tocmai bine cat se se aproprie inevitabil weekendul urmator. Acum o sa avem iar o saptamana de vacanta (eu)/delegatie (Joa), pe care o sa o petrecem prin tara. Asa ca ne mai “auzim” abia weekendul viitor. De fapt cred ca o sa mai punem niste poze  diseara sau maine, asa ca fiti pe faza, voi aia 2 cititori …

Sa aveti un weekend perfect,

Kingsnake