L’amour

Dragostea pentru un oras suprapusa peste dragostea perfecta. Asta e Parisul pentru noi. In ciudat tuturor imperfectiunilor si dezorganizarii, ramane orasul pe care il iubim cel mai mult. Chiar si “je m’en fiche”-ismul angajatilor aeroportului face pana la urma parte din aerul parizian. Cu bulevardele late sau stradutele inguste si pline de cafenele, cu constructiile megalomanice ce domina cartiere de cladiri uniforme, dar atat de frumoase, cu toata agitatia si multitudinea de natii, de limbi, culturi si traditii ce se transforma intr-una singura, cea franceza. Si mai ales cu acel “je ne sais quoi” pe care il simti de la primii pasi pe stradutele minunatului oras.

E fascinatia unui oras in care in Pantheon dintre toate mormintele marilor cetateni ai Frantei, mormantul unei poloneze, frantuzoaica prin dragoste, este cel care este acoperit de bilete de multumire din partea oamenilor din toate colturile lumii. De la polonezi mandri de originea lui Marie Curie, pana la o cercetatoare americanca care ii multumeste ca i-a servit drept inspiratie. De la foi rupte din agende  pana la un bilet folosit de metrou pe care scrie “Multumim pentru dedicatie si pentru contributia adusa stiintei”. E impresionant.

E orasul iubirii nu pentru ca asta e cliseul filmelor americane, ci pentru ca pe un pod de lemn peste Sena sunt sute de lacate cu cate doua nume scrise pe ele si destinate a lega pentru totdeauna destinele celor doi oameni.

E agitatie, e aglomerat, e murdar si curat in acelasi timp, e “joie de vivre”, e nebun si dezordonat … e perfect pentru vacantele noastre.

Serpent