A trecut si prima saptamana ‘delegatie’ mai pe romaneste, a trecut greu, cu oboseala si cu dor de acasa, dar acum m-am intors si m-am reasezat rapid in vechile obiceiuri, nu cumva sa pierd o secunda de ‘acasa’ .
Am fost la mare, dar nu la marea mea cu scoici si valuri inspumate, nu la mare noastra careia ii multumim, nu pe plaja al carei nisip ne incalzeste talpile, ci la marea-oras cu oameni de afaceri si intalniri si strangeri de maini.
Am mers cu avionul, trenul, taxiul, taxiul, taxiul, taxiul, taxiul, autocarul, am intalnit oameni cu adevarat profesionisti, dar si oameni de tipul
care isi conduc afacerile dupa ureche, dar si aia surda !
Cand am plecat din Romania in urma cu cateva luni, ajunsesem sa dau ochii peste cap cand vedeam cate o fata super-aranjata in miezul zilei, imbracata si fardata de parca se ducea la Balul Operei din Viena . Era lumea plina de pitzi si de corporate-pitzi cum imi placea mie sa numesc cealalta categorie de fete imbracate in ‘uniforma office’ .
La Viena … exact pe dos. Eleganta este atributul persoanelor in varsta, iar opulenta nu-si are locul pe nicaieri parca. Tinerii se imbraca destul de lipsit de imaginatie, poate doar cei care apartin unui anumit curent muzical sa fie mai colorati sau mai iesiti din peisaj. Desi magazine de cometice sunt din 10 in 10 metri, rar vezi o femeie sa poarte ruj. Sau rar in comparatie cu Romania.
Imi aduc aminte ca intr-o zi, uitand ca mai am de pus si paltonul pe mine, mi-am ales o tinuta care nu se potrivea deloc cu haina mea de iarna. L-am intrebat pe KS : ‘e aiurea daca ma duc asa la munca ?’ ( in traducere libera – ca adunata de pe garla ). Iar el a raspuns suav : esti la Viena, esti foarte bine asa !
Oricum, pana sa ma intorc acum in Romania si sa stau mai mult, lipsa asta de stil sau de preocupare a celor de aici, nu m-a deranjat si cred ca am inceput sa renunt incet-incet la obiceiurile mele bune. Dar doar pana acum nu m-a deranjat. Dupa doua zile de intalniri in Romania ma simteam ca venita de pe alta planeta. Asa ca in a treia zi am scos rujul si mi-am facut buzele, mi-am cumparat un pandantiv cu aspect vintage si mi l-am atarnat la gat, iar in a patra am fost la coafor si mi-am facut breton. Si m-am simtit foarte bine ! Pentru ca si restul lumii era asa.
Si acum stau si ma gandesc daca nu-i mai bine printre pitzi ? Nu ca as da fuga sa imi cumpar vreun gloss roz sau cizme albe de lac, dar intr-un oras cu fete frumoase si aranjate, parca altfel iti vine sa te pregatesti si tu pentru o zi de munca decat daca ai sti ca esti singura in fusta printre 79 perechi de jeansi.
Joaninha
KingSnake
Joaninha
Comentarii
Ce bine ca mai e cineva care simte ca mine
. Nici in Olanda nu e altfel decat in Austria. In primele mele zile de serviciu m-am simtit ca un alien, cu pantofi cu toc si ciorapi subtiri printre incaltaminte sport si geansi 
. Ca sa nu mai zic ca ma surprinde faptul ca multe doamne poarta si iarna si vara aceleasi fuste, subtiri, din in sau voal, la care incalta cizme iarna si balerini vara….Eu am incercat sa-mi pastrez obiceiurile bune de acasa. Desi aia cu rujul s-a cam dus si la mine…
singura chestie la viena e lipsa de un catralion de pitzi pe metru patrat. in rest, cunosc o gramada de tinere austriece care-s aranjate la spranceana. accesorizate, frezate, parfumate, vorba aia. sa iti tii obiceiurile depinde de tine, nu de ceilalti. eu in austria am o colectie impresionanta de rujuri – pe care le si folosesc
.
@thea: pana la urma cred ca trebuie sa gasim tinuta aia care sa nu ne scoata prea tare in evidenta in comparatie cu ceilalti, dar care sa nu ne stearga nici personalitatea. Greu !
@zazuza: esti norocoasa ! Probabil ca lucrezi cu altfel de persoane decat mine. Eu am o sefa care vine in jeansi bagati in cizme si pulover lalai si colegi care – cica – vara vin in bermude si slapi. Iar metroul cu care ajung la munca, nu e nici ala de ajutor in privinta tinutelor :-S
Iar in privinta stilului strazii, am avut aceeasi impresie de cand am venit aici prima oara ca turist si se pastreaza si acum : e sub multe alte orase din Europa. Sau poate ca doar nu e apropiat de stilul meu si de aceea nu mi s-a intamplat sa ma uit la femei pe strada, ca in Franta de ex., incercand sa fur idei.
Cat am stat in Austria,a trebuit sa renunt si eu la tinutele ,,orasenesti”..ieseam prea mult din decor. Asa ca m-am axat pe tinute sport si am renuntat sa mai port ceea ce purtam.
Din nefericire,etapa asta s-a incheiat si la revenirea in tara,am observat ca tot sifonierul e plin numai cu asa ceva si nu mai am nimic pentru oras,iar eu sunt acum ca un extraterestru…:))
faina carte de vizita
ce job interesant are tipul 
))
dar stiu ca te influienteaza foarte mult cei din jurul tau
tinuta trebuie sa o alegi astfel incat sa te simti tu bine
adevarul ca la mine la munca e competitie: cine si-a luat ultimul racnet de pulover, rochie, ruj, etc
.
Hihi, stiu ce zici. Asa m-am simtit si eu cand am fost acolo. MIe imi place sa fie un echilibru, nici sa fii adunat de pe garla cand te duci la munca, dar nici sa fii pitzi. Parca te simti mai bine cand esti aranjat un pic.
p.s. bine ai venit in lumea bretonelului si eu de vreo cateva luni si ma simt excelent.
Draga mea, nici în Stockholm nu prea dai de super aranjate pe stradă, sunt multe lălâi și aparent neîngrijite, sunt puștoaicele mai smucite, cu freze tăiate cu ciobul, ruj negru/mov și fuste extrem de scurte și mulate, dar și cele care se aranjează sunt foarte drăguțe și delicate, nu pațachine. Și pe mine m-au “lovit” vizual femeile din Viena, ponosite ar fi parcă cel mai potrivit cuvânt. Aici sunt frumușele, blonde și luminoase femeile, de-aia nu par așa ponosite. Dar parcă am văzut mai mulți bărbați îmbrăcați mai cochet, mai cu grijă decât femei. Oricum, eu sunt la momentul în care prefer ce e aici pomilor de Crăciun din București
Și da, eu cred în stilul și atitudinea personală, m-am îmbrăcat și aranjat întotdeauna după cheful meu, nu după modă sau ce e pe stradă. Pupez!