Melomani si cinefili

Cum vremea s-a mai inrautatit si primavara s-a mai bagat putin la culcare, serile din saptamana asta ni le-am petrecut la caldura laptopului. E drept ca a fost si niste zile pline de treaba pe la serviciu si in plus ne-am si trezit mai devreme ca de obicei, pentru ca Joaninha a trebuit sa ajunga la 8 la munca. Si desi asta ar fi trebuit sa ne asigure o dupa-masa libera mai lunga, nu prea s-a intamplat asa ceva. Asa ca iata-ne obositi, scufundati in canapea mai ceva ca familia Bundy.

Duminica seara ne-am pus pe cautat melodii de karaoke, pe care le-a cantat Joa, ca era destul de tarziu si nu vrem sa fim dati afara din bloc, asa ca eu m-am abtinut. Si dintr-o melodie in alta am ajuns sa cautam ceva cantece grecesti. Am trecut prin cele 2-3 care ne-au obsedat tineretea chefuitoare si ne-am oprit la Maria me ta kitrina. Si ne-am apucat sa cautam si traducerea versurilor. Si cu ocazia asta am invatat si cateva cuvinte grecesti. Iar versurile cantecului sunt chiar haioase. E ceva de genul:

Maria cu rochie galbena / Pe cine iubesti mai mult / Pe sotul tau sau pe vecin

Imi iubesc sotul /Dar pe vecin si mai mult ….

Si daca am vazut ca poti invata cuvinte asa si e distractiv, am cautat dupa aia Lili Marleen. Am incercat intai sa o ascultam sa vedem daca intelegem. Am oprit dupa prima strofa. Am cautat textul si l-am luat la citit si tradus. Ne-am cam prins urechile. Chiar si folosind dictionarul a fost destul de greu. Dar pana la urma ne-a iesit. Am invatat macar putin Präteritum.

Ieri ne-a apucat iar cheful de muzica, dar de data asta … de muzica populara (si lautareasca) romaneasca. Sa fie putin dor de casa ? Nu stiu, poate, desi n-am simtit vreo apasare, ci mai curand ne-am simtit bine.  Si am ascultat Maria Tanase, Faramita Lambru, Siminica, Ionel Tudorache, Gica Petrescu si am incheiat cu Dinica si Iordache. A fost fun. Cine stie, poate e semn ca imbatranim . Si dupa vreo ora de muzica romaneasca am trecut, aproape firesc, la Goran Bregovic. Si mi-am adus aminte ca aveam “Vremea Tiganilor”, un film de Kusturica pe care nu-l vazusem inca si despre care auzisem o multime de comentarii bune. De fapt multi il considera poate cel mai bun film al lui.

Si uite asa, iata-ne intinsi in pat si uitandu-ne la film. Fara publicitate, dar cu pauze de pupat si iubit . Dar destul cu publicitatea, sa revenim la film. A fost foarte, foarte fain. Chiar daca sunt cateva scene-metafora care se repeta cumva in filmele lui, sunt atat de bine plasate si puncteaza atat de bine momentele. Nu prea am intalnit filme care sa iti transmita asa de puternic emotia. Tristetea si sentimentul de inevitabil din filmul asta ( ca si din Underground) sau bucuria nebuna din Pisica Alba, Pisica Neagra. Poate doar in filmele lui Almodovar am intalnit lucrul asta. Ah, si in Nunta Muta. Care pare la randul lui un film facut de Kusturica. Inca mi se deruleaza in minte scene din filmul vazut aseara. Totusi, tot Underground mi se pare cel mai reusit, fie si doar pentru finalul care este “zdrobitor”.

Iar dimineata am inceput-o cu Zdob si Zdub, pentru ca era dimineata si era racoare.  Si ne-am imbracat in ritm de Videli Noci.

Sa aveti o saptamana faina si sa va iubiti ca Maria cu vecinul .

Serpent