2010 pentru o jumatate de mar

Ce an ! Cat de multe lucruri s-au schimbat anul asta. Desi aveam in minte inca de la inceputul anului ideea cu plecatul din tara, nu credeam ca totul va decurge atat de repede. Si atat de bine. Dupa 4 luni de la certitudinea ca asta e drumul ce il vom alege am primit si ofertele de job. Si nu una, ci vreo cinci si in doua orase/tari diferite. Dupa inca doua luni, aveam deja bagajele pregatite si prima casuta (provizorie) gasita. Si iata-ne si acum, perfect asezati, cu un apartament minunat, pe care l-am mobilat cum am vrut noi, cu joburi bune pentru amandoi, cu prieteni noi pe aici, angrenati in ritmul vietii vieneze. Desigur, mai avem de invatat mult la limba germana, nu ne putem numi inca vienezi si mai trebuie sa ne adaptam la mici detalii, dar privind in urma, la nici 6 luni de cand am venit aici suntem in pozitia perfecta de a deveni ce vrem. Poate nici musai aici. Dupa cum glumim cateodata, poate peste 10 ani o sa ne plictisim Viena si alegem alt oras. E o senzatie minunata de libertate (a alegerii) si parca in sfarsit ma simt ca un cetatean al planetei. Let’s go global, baby !

Desigur ca mai sunt destule momente in care ne apuca dorul de tara si mai ales de cei dragi de acolo, dar cum mergem destul de des, avem timp sa ne incarcam si de energii pozitive, dar si negative. Am zambit trecand pe Kiseleff si pe Calea Victoriei, amintindu-mi de plimbarile atat de frumoase in vreme de vara si mai ales primavara, am savurat vremea prea calda pentru toamna-iarna, dar am si exclamat “de unde naiba e atata noroi ? “. Am ajuns sa citesc mai curand stirile mondene (:lol:), decat restul de stiri, pentru ca nu vreau sa ma enervez cu tot rahatul pe care il mananca unii si altii, cu autostrazile si investitiile pe hartie,  cu amanetarea viitorului tarii si cu lipsa oricarei strategii de dezvoltare. Prefer sa stiu ce face Bianca a lui Bote, decat Boc a lui Basescu. Mai bine reformarea homoheterosexualului decat reformarea statului. Oricum toate astea sunt de forma, pentru prima pagina a ziarelor. Cred ca dupa ce o sa mai invat ceva germana, o sa citesc mai mult stiri din Austria, cu tot cu statul lor social, cu deficit de 3% si somaj sub 4% si crestere economica insuportabil de continua.

Am facut vacante frumoase si anul asta, desi mai putin, pentru ca am fost ocupati cu mutatul. Cu un lucru am ramas datori, fata de ce doream la inceput de an, un concert Manu Chao, dar il programam pentru anul care vine. Am “programat” deja si vacantele pentru 2011, adica am facut traseul pe harta si ne-am uitat ce avem de vazut si pe unde am putea sa dormim. Tot ce ne mai trebuie acum sunt niste date precise si niste rezervari. Mai avem de recuperat si in ceea ce priveste weekendurile de pe aici, pe care le-am cam neglijat de cand a venit iarna, din lipsa de cauciuri de iarna. Dar asta s-a rezolvat acum si vom incepe 2011 cu dreptul. Pe acceleratie. Vrrrum-vrrrum. Iar pornim la drum la rasarit de an nou. De data asta la munte. Dar va vom povesti despre asta la intoarcere.

Un singur lucru nu s-a schimbat totusi in anul care a trecut. In dimineata asta a sunat ceasul. Nu voiam sa ma trezesc. “Mai lasa-ma cinci minute, ceas rau !”.  Si in timp ce ma intindeam sa dibui telefonul si sa aman alarma, mana mea stanga a fost strabatuta de o senzatie atat de placuta. Se lipise de pielea ei calda si moale. Am zambit larg. Ma trezisem. Am deschis ochii si am vazut-o acolo langa mine. Dormea cuminte. Si era frumoasa. Atat de frumoasa. Sangele a inceput sa prinda viteza prin corp. Pentru ca inima imi batea tare. Am zambit si mai mult (de parca ar fi fost posibil). Am intins mana si i-am asezat o suvita de par, ca sa ii vad fata mai bine. Atingerea m-a curentat. Dar din cauza electrizarii. Ci din cauza iubirii. O iubesc ! Atat de mult inca uneori simt ca inima nu mai are loc in mine. Si e atat de bine. Am luat-o in brate si am mai stat asa un sfert de ora. Asta vreau in anul ce vine. Pe 30 decembrie 2011 sa intind mana inspre ea si sa ma electrizeze.

Restul se rezolva cu puterile noastre. Pentru ca suntem liberi si putem face ce vrem.

Sa aveti un 2011 mai bun decat va doriti,

Serpent