Pe locuri, fiti gata, ….

E duminica dupa-amiaza si totul este pus la punct conform planului. Maine dimineata plecam inspre Romania. Vineri seara aveam o lunga lista cu lucruri ce trebuiau facute pana atunci. Parea ca timpul este mult prea putin pentru tot ce era pe lista aia. Oare n-am lasat cam multe pe ultima suta de metri ? Dar cand sa le fi facut ? Sau avea sens sa fie facute mai devreme ? Puteam ?

De exemplu, ce sens avea sa luam bradul de saptamana trecuta. Probabil ca s-ar fi pleostit in boxa de la subsol pana la Craciun. Si nici sa il aranjam pana sa plecam n-ar fi avut niciun farmec. Cel mai frumos este cand faci bradul in ajunul Craciunului, atmosfera aia de sarbatoare e nepretuita. Ce e mai frumos decat sa pui globurile in brad si sa iti sune clopoteii in urechi ? Ma rog, nu aia ai lui Agamita Dandanache, din Caragiale. Aia care clincane pe ritm de “Jingle bell, Jingle bell, Jingle bell rock … “

Asa ca primul pe lista era bradul. Ieri dimineata, dupa ce ne-am trezit si ne-am baut cafeaua am coborat si am mers pana aici aproape, la metrou, unde Joa vazuse zilele trecute niste brazi frumosi si la preturi ok. Doar ca se pare ca vadul de acolo era atat de bun incat in cateva zile pretul saltase cu vreo 20%. Ma rog, acum nu era sa ramanem fara brad. Doar ca, desi brazii erau frumosi, nu vazusem niciunul pe care sa-l atingem si sa urlam “Evrika !”, nu a existat “chemestry”. Asa ca ne-am hotarat sa mergem sa aruncam o privire si in alt loc, tot aproape de noi, intr-o piateta foarte frumoasa, in capatul strazii noastre. Si cand am ajuns acolo am stiut ca nu o sa plecam fara brad. Erau brazi foarte frumosi si mai ieftini decat dincolo. Poate nu era asa vad. Desi, cat ne-am mai plimbat noi prin zona dupa aia am vazut destui oameni care cumparau. Ne-a luat doar cateva zeci de secunde sa ne decidem. Am ales bradul, am platit si l-am dus acasa. L-am asezat frumos in boxa, intr-un borcan cu apa, sa tina bine pana cand ne intoarcem. Deja taiasem primul lucru de pe lista.

Dupa aia am mers o fuga la cumparaturi pentru zilele de Craciun pe care o sa le petrecem aici … mancare, vin, prajituri … d-astea traditionale. Sau aproape, ca sarmale o sa mancam pe saturate la Bucuresti, asa ca nu ii mai facem si pe vecini sa pofteasca. Dupa ce am rezolvat neasteptat de repede si cu cumparaturile “pentru casa”, am plecat in cea mai complicata expeditie a zilei. Cumparatul de cadouri. Aveam de luat 6 cadouri pentru prieteni si rude, plus un cadou pentru mama ( cu tatal meu si cu mama Joaninhei rezolvasem deja in saptamana care a trecut) si inca vreo 3 cadouri pentru copii. Parea simplu la prima vedere. Ne-am dus direct intr-un magazin de decoratiuni unde banuiam ca  o sa gasim o multime de obiecte dedicate Craciunului, doar ca dupa ce am luat cadoul pentru mama (ca deja cam stiam ce), ne-am trezit ca oferta era atat de slaba incat nu avem ce alege. Nu intelegeam ce se intampla, ne asteptam sa fie mai multe lucruri. In fine, am ridicat din umeri si am iesit din magazinul respectiv. Ne-am mai uitat in vreo alte doua-trei magazine, am mai ales cu chiu, cu vai cate un cadou, dar mai erau inca atatea de luat. Ce sa facem ? Ne gandeam sa dam o fuga pana la una din pietele de Craciun din apropriere. Si cand ne indreptam in directia aia, am vazut inca o intrare a magazinului in care intrasem initial, cu brazi in vitrina si globuri si cadouri. Hmm, oare sa fie doar decor ? Sa fi scapat noi din vedere ceva ? Cum nu voiam sa ramanem cu gandul asta in minte, am intrat. Ce sa vezi ? Obiectele dedicate Craciunului erau toate la demisol, unde nu fusesem. Si erau o multime. Asta ca ne-am invartit pe acolo multe de zeci de minute. Acum, ca aveam de ales, era si mai greu ? Plus ca nu puteau fi nici prea grele si nici prea fragile, ca trebuie sa le caram cu avionul. Si nici foarte scumpe, ca aveam destule de luat. Dupa ce ne-am invartit de vreo 5 ori pe acolo am  cumparat in sfarsit toate cadourile. Abia trecuse de mijlocul zilei si noi terminasem cumparaturile. Bun asa, ne-am intors cu sacosele incarcate acasa.

Ne-am tras sufletul si ne-am pregatit pentru seara. Aveam o zi de nastere la care trebuia sa ajungem. Era ziua unei tipe din grupul de expati cu care ne mai vedem noi din cand in cand. Desi am intarziat vreo juma de ora, am ajuns acolo printre primii. Initial atmosfera era destul de plictisitoare, asa ca ne gandeam ca o sa stam putin si o sa mergem acasa sa ne odihnim. Doar ca a mai venit lume, am glumit, am jucat fotbal mecanic, am ascultat povesti despre filosofia japoneza si despre limba japoneza (in grupul asta este si un japonez) si despre rivalitatea dintre vienezi si restul austriecilor (lupta provincie-capitala se pare ca exista peste tot), asa ca am plecat abia 3-4 beri mai tarziu si am ajuns acasa aproape de 2 dimineata. Dimineata ne vedeam iar cu ei, de fapt chiar intr-un numar si mai mare, la ultimul brunch inainte de Craciun. Si iar a fost fain, am mancat la un restaurant turcesc si am ascultat povesti despre familii multiculturale si felul in care copiii invata limbile pe care le vorbesc parintii. Am mai fi stat si azi, dar aveam bagajul de facut pentru maine. Si ordine prin casa, unde eu mai mult am incurcat. Si iata-ne acum gata cu toate. Suntem pregatiti de vacanta, de mers in Romania si dupa de petrecut Craciunul aici.

Nu stiu cat o sa mai scriem pe blog, pentru ca si la Bucuresti avem un program mai aglomerat decat o zi de munca. Asa ca va uram de pe acum sa petreceti sarbatori frumoase si Craciun Fericit ! Si sper ca ati fost cuminti, ca sa primiti si cadouri faine de la mosul barbos, oricare ar fi el.

Serpent