Costum sau bereta de pictor ?

Saptamana asta nu promitea nimic.

In ultima vreme m-am tot agitat pe cateva planuri personale, printre care trimiterea de cv-uri si curtarea oamenilor care au galerii de arta si ar putea arunca un ochi asupra muncii mele, dar nimic nu iesea asa cum trebuie.

Raspunsuri la cv-uri am primit, de la ‘nu, multumim’, trecand prind ‘nu avem nimic deocamdata, mai incercati’ si terminand cu ‘suntem impresionati de cv-ul Dvs., dar ne-am gandit mult si nu, multumim’.

Asa ca am savurat weekendul la maxim si m-am relaxat pentru ca stiam ca vine o saptamana in care ar trebui sa o iau de la capat cu cautarile si nici macar nu prea stiam de unde sa incep.  Prima si singura notita din agenda era un drum pana la Magistrat pentru ca trebuia sa ne inregistram niste acte. Am ajuns dimineata acolo, pe la 8, dar am dat ochii cu o coada imensa in fata cladirii. Cum KS nu se invoise la munca, am facut cale intoarsa si am decis sa ne incercam norocul in alta zi. Oricum actele mele nu erau complete acum ( imi lipsea cardul de sanatate pentru ca s-a produs o incurcatura si nu l-am primit ), deci am fi mers mai mult la noroc. Ori nu prea stai la o coada de o ora ca sa iti incerci norocul. Sau poate da, dar nu in cazul asta.

Cand ma intorceam cu metroul deja ma ingrijora perspectiva unei zile care din punct de vedere al lucrurilor care trebuiau facute era gata. Si nu era nici macar ora 9. Cum mi se intampla de multe ori, am inceput sa ma joc cu imaginatia : daca l-as intalni acum pe Thomas ( profu´de germana ), cum i-as spune in germana ce mai fac si unde am fost ? Si cum imi storceam eu asa creierii daca undeva se pune Acuzativ sau Dativ, vad cu coada ochiului cum trece pe langa mine, alergand pe scari in cea mai mare viteza, profu´de germana ! Am ramas o clipa locui intrebandu-ma daca am vazut ce am vazut !

Ajunsa acasa m-am pus iar pe cautat joburi .Nnu prea era nimic nou… Si tocmai cand ma decisesem sa ma relaxez ( sunt cam stresata in ultima vreme in toate incercarile astea ale mele ) pentru ca nu gaseam nimic, suna telefonul ! Da, am obtinut primul interviu ! E ciudat sa stai in trening si-n papuci si sa trebuiasca sa spui in engleza de ce ai vrea sa lucrezi pentru firma x trezit dintr-o dulce relaxare. Noroc ca cea care m-a sunat nu a putut sa ma si vada pentru ca eram mai rosie decat o rosie bio !

Deci vineri dimineata imi trebuie minte limpede, curaj si lauda de sine. Si un costum nou. Pentru ca la vechiul loc de munca tinuta era semi-office si puteam sa ma imbrac asa cum imi placea mie (bine, nu in jeans ), nu am costume. Oricum, le urasc. Dar cred ca nu prea am incotro pentru ca o sa imi trebuiasca la interviu, la job – daca il iau sau la urmatoarele interviuri – daca nu il iau.

Asadar am ce face pana vineri. Dau raspunsuri in minte la toate intrebarile care ar putea sa apara, imi fac emotii si ma informez de pe net despre firma respectiva . In paralel incerc sa vad ce pot face si cu tablourile, asa ca incerc sa le promovez pe net printr-un mic ad. E o incercare. In fond, daca pui mai multe seminte, din una tot trebuie sa iasa ceva.

Si cum trebuia sa se si incheie frumos ziua, am primit si cardul de sanatate, deci pot merge la medic fara sa platesc o mica avere, in caz ca am nevoie.

Joaninha