Aftermath

Gata, am abandonat casuta noastra de ocazie, dupa atata timp frumos petrecut acolo. Ne-am luat la revedere azi si bagajele si gata, am inchis usa dupa noi. A trecut si ziua mea. Noroc cu toata agitatia asta cu mutarile, ca n-am avut timp de probleme existentiale gen “am facut 33 de ani, buhuhu, trece viata, ies la pensie, imbatranesc si mor”

Am fost aseara la concert. Din pacate am ajuns doar la ultimele doua piese de la Megadeth, pentru ca mutarea si serviciul lui Joa ne-a ocupat jumatate din ziua de ieri. Dar a fost bine si asa, ca am prins intreg concertul Slayer, care a fost foarte tare. Recunosc ca prin liceu ascultam Slayer doar “adiacent”, nu ma omoram prea mult dupa ei, dar uite, i-am redescoperit acum, la batranete. Si chiar daca nu stiu cuvintele, am simtit foarte misto acordurile, vibratiile, muzica. Fain, fain, fain.

Dupa Slayer ne-am odihnit oasele batrane, asezandu-ne pe jos, ca de altfel jumatate din oamenii de pe acolo. Cealalta jumatate erau ocupati cu ciclul berii in natura, respectiv dozator-om-buda. Se apropria ora Metallica si se adunase deja muuulta lume. Deja incepea aerul sa vibreze. Si cand au aparut a explodat ! Desi emotional concertul din 2008 ne e mai aproape de suflet, concertul de ieri a fost mult mai misto. A fost cel mai “empatic” concert pe care l-am vazut in Romania. Publicul si trupa au fost de nota 11 si au comunicat extraordinar. Si Metallica chiar a cantat cu placere aseara. Nu a fost doar un alt concert si atat. Asta a fost senzatia mea. Si dupa bis nu se mai dadeau dusi de pe scena. A fost o atmosfera comparabila cu concertul Manu Chao din 2008, doar ca mult mai multa lume. A fost aproape la acelasi nivel cu concertul U2 de la Londra de anul trecut (Sasha ), desi inca ne lipseste un Wembley pe aici. A fost chiar cadoul perfect pentru ziua mea. Asta si tortul supriza pe care l-am primit ceva mai devreme.

Acum stau in fotoliu, ma doare spatele si ceafa si sunt chiaun. Dar cum altfel as putea sa fiu dupa doua zile de mutari si o dupa-masa de dat din cap ? Dar sunt fericit. 33 de ani, concert, iubire, zambet de dimineata si iubita mea. Sunt fericit si iubesc. Sunt fericit !

P.S. Intrerupem siropul pentru o pauza de publicitate negativa. Am intalnit si rockeri elitisti. Poate ca stiti si voi din astia. Sunt aia care “ei au venit pentru Slayer, nu pentru Metallica, ca toti corporatistii”. Desigur ca esti liber sa nu-ti placa Metallica. Dar sa stai la Metallica si sa faci misto si sa vorbesti si sa comentezi pe toata durata concertului nu face din tine decat un altfel de exemplar de cocalar. Pentru ca ti-ar mai lipsi doar semintele. Pentru ca, pana la urma, cocalarismul si mitocania tine mai mult de bun simt (sau lipsa lui) decat de ce muzica asculti.

Serpent