Fericire pe paine si rabdare pe zile

Ieri dimineata iubita mea mi-a adus in sufragerie la cafeluta si paine cu unt si cu gem de prune.  Sau marmelada. Oricum pentru mine e acelasi lucru. E amintirea copilariei fara griji. E rasfatul de dimineata. De acasa sau de la bunici. E iubirea cu care am fost inconjurat. E iubirea cu care sunt acum inconjurat. Delicioasa ! Si felia cu unt si gem, dar mai ales ea, iubita mea frumoasa. Suntem in plina vara si soarele lumineaza tare inca de foarte devreme, asa ca acum ma trezesc langa mine cu o fiinta a carei piele alba straluceste in lumina asta puternica doar pentru a contura si mai bine corpul ei minunat. Iar parul ei negru, cret si intins ciufulit pe perna, intra si el in jocul asta al contrastelor doar pentru a scoate in evidenta cei mai frumosi si mai aurii ochi albastri din lume. Doar ca atunci cand ii deschide ii apare instantaneu si un zambet mare si frumos, care imi provoaca o adevarata dilema in ceea ce priveste la ce sa ma uit mai intai …

Aseara, o gargarita toropita de caldura si de o zi de luni agitata, aglomerata si plina de emotii, adormea ca un copil frumos, dupa ce in dupa-amiaza noastra se amestecasera iubire, rasfat, meciuri, vesti bune si plimbarea. Si aceeasi gargarita frumoasa se trezea azi dimineata si imi zicea zambind “te-am visat !”, in timp ce se intindea alintata si mai fura putine clipe de somn cu ochii deschisi. N-o sa va povestesc acum visul, dar este perfect completat de felul in care in multe din seri iubita mea adormice trage de ea sa nu adoarma doar pentru a mai petrece inca cateva minute sau zeci de minute impreuna. E drept ca poate daca n-as fi eu asa de insomniac poate am dormi mai mult. Dar chiar si asa, nu ne ajung zilele, orele, minutele, secundele petrecute impreuna, chiar si atunci cand sunt zile la randul. Chiar si cand suntem dupa un concediu petrecut impreuna, cand mergem a doua zi la serviciu ni se face dor unul de altul dupa cateva ore. Ei, uite ca acum nici somnul nu poate trece asa, fara noi. Am avut o dimineata perfecta, frumoasa si iubareata si acum pot sa vina si trei ceasuri rele, ca nu-mi pasa. Iubesc mult, sunt iubit si sunt fericit !

Tot din ciclul “Sunt fericit” va anunt ca mi-am dat demisia. Iar Joa si-a dat-o inca de saptamana trecuta si acum numara zilele. Cred ca mai sunt vreo 11, parca asa era la ultima numaratoare. Eu mai am o luna de asteptat, pentru ca astia ai mei de aici de la serviciu se lasa mai greu. Probabil ca o sa am doar vreo cateva zile pauza intre cele doua joburi, dar suficient pentru a ne aranja lucrurile pe la Viena. Si apropos de asta, ne-am gasit un apartament foarte frumos pentru trei luni. Si cu asta am avut emotii, pentru ca dupa ce discutasem de vreo saptamana toate detaliile, ieri cand a venit contractul pe e-mail am observat ca voiau un depozit de 1100 de euro si chiria de 3 luni platita in avans. Hmmm, oare sa aiba legatura cu copiile dupa pasapoarte ce i le trimisesem ? Atat sa valoreze ca scrie acolo la tara Romania ? Dar sa lasam mania persecutiei si sa vedem ce facem. I-am scris ca nu avem cum sa dam chiria pe 3 luni in avans si ca vrem sa o platim lunar si ca initial nu era vorba de nici un depozit, dar ca nu e o problema asta. Si am observat ca lucreaza la o banca care e din acelasi grup cu viitorul meu loc de munca, asa ca i-am precizat cumva subtil si faptul ca o sa lucrez acolo. Ei bine, contractul s-a intors cu plata lunara si disparuse si clauza cu depozitul. Am crezut initial ca poate o stersese din greseala, asa ca am pus mana pe telefon si am sunat in Austria. Vocea blonda cu care m-am conversat mi-a confirmat ca nu mai e nevoie de depozit. Imediat cum am inchis telefonul am inceput sa topai prin casa. “Avem casuta !”. Asa ca poate mania persecutiei nu era chiar neintemeiata. Bine ca stiu acum care este formula lui “Sesam, deschide-te!” pentru pestera asta. Oricum, de azi intr-o luna o sa fim deja de cateva zile in Viena, in casuta noua.

Sa aveti o saptamana buna si frumoasa, in ciuda politicienilor, guvernului si presedintelui care se straduiesc in directia opusa,

Serpent