O zi plina

Dimineata as mai fi dormit inca vreo doua ore in plus. De fapt, cand a sunat ceasul, visam ceva. Nu mai stiu ce era, dar parea ceva apropiat de realitate, nu ca celelalte aiureli visate de mine. Nici n-am deschis bine ochii, ca Serpent era deja la bucatarie si facea cafeaua! Nu stiu cum reuseste sa porneasca resortul ala care il impinge din pat dimineata si il arunca fix langa blatul de la bucatarie …

In fine, m-am dat jos din pat si am venit in sufrageria noastra fara perdele ( date la curatat, ca vine primavara ) unde am inceput sa ne bem cafelele prefacandu-ne ca nu ne vede nimeni prin peretele de sticla din stanga. Cu miscari mecanico-adormite am clickait ( da, stiu ca nu e un cuvant ) fiecare la notebook-ul lui, ne-am mai zambit, am mai cascat … pana cand o privire aruncata la ceasul din colt m-a trezit instantaneu: era trecut de 10, iar la 11 fara 10 aveam intalnire in fata librariei Carturesti.

Am ajuns, n-am intarziat, dar mai important e sa va spun ce cautam acolo: urma sa ma intalnesc cu o prietena pentru a ne plimba prin zona Parcului Ioanid. Si nu singure, ci intr-o actiune organizata de Fundatia Calea Victoriei. Despre ce este vorba ? Este unul din evenimentele organizate de aceasta fundatie si este o plimbare cu ghid, prin Bucuresti. Azi a fost zona Parcului Ioanid / Bulevardul Dacia. Mi-a placut ideea de a ma lasa “dusa” de un ghid prin orasul meu, asa ca m-am inscris, iar cele vreo doua ore de plimbare in zona au trecut imediat. Cladiri pe langa care am trecut de nenumarate ori, au acum si o poveste pe care o stiu. Nu stiu daca as fi retinut atatea detalii daca le-as fi citit intr-o carte, de exemplu. Nu o sa va povestesc aici date istorice si evenimente; cert este ca Bucurestiul a avut si o perioada in care a existat un plan urbanistic care s-a respectat,  o perioada in care s-a dezvoltat frumos si in care mica burghezie se intrecea in a-si face case – bijuterii arhitectonice , nu monumente de prost gust cum se mai intampla in zilele noastre.

Am facut mai multe fotografii, dar se pare ca aparatul nostru isi cam da obstescul sfarsit, asa ca am reusit sa mai raman doar cu cateva. Restul au iesit … roz ! Dragut, nu trebuia sa se deranjeze

Am ajuns acasa dupa inca alte douazeci de minute de plimbare in care m-am lasat corupta in scopul nobil de a cauta o locatie in care se desfasura un targ de lucruri hand-made. N-am gasit-o, din pacate. Bucurestiul asta “modern” si indicatoarele nu prea sunt prietene.

Si acasa, ce sa vezi ? Mari pregatiri mari! Serpent prajea niste snitele si facea fripturi. Cartofii deja se copsesera in coaja proprie, la cuptor. Mai urma sa pregatesc eu cateva pachete cu telemea de oaie buna de te lingi pe “deshte” – de la sibienii “nostri”, rosii si cateva fire ce ceapa verde, putina smantana, painica proaspata , sa luam rucsacul si patura si sa mergem sa o “interceptam” pe mama care la ora trei iesea de la munca. Destinatia : Mogsoaia – primul picnic pe anul asta.

Am ajuns destul de repede, desi la un moment dat ni se parea ca nu mai reusim sa iesim din Bucuresti, atat de aglomerat a fost drumul. Vremea a tinut cu noi, am mai prins si ceva soare, iarba era vrede si presarata cu flori de primavara  si zona destul de linistita. Eram lihniti de foame ( noi doi, cel putin ), asa ca abia dupa ce am mancat si ne-am venit putin in fire, ne-am relaxat si ne-am bucurat de verdele din jur. In fine, a venit primavara! Gata, a inceput iar viata !

Joaninha