Aventurile lui Totoescu ( VI )

La gradinita

Ceasul incepu sa sune tare, dar Totoescu nici ca-l baga in seama. Se intoarse pe partea cealalta, trase paturica din lana peste cap, desi acum coada ii iesea afara si se cufunda iar in somn. Nu au trecut nici doua minute ca simti o mana cum il dezveleste de tot. Era Doamna Meau care incerca sa-l trezeasca pentru prima zi de graditina:

- Totoescuuu … -zise incet.

- Meeeaauuu lasa-ma cinci minute, te rog …

- Nici macar un minut! E prima zi de gradinita, doar nu vrei sa intarziem tocmai azi !

Si uite-asa l-a apucat de doua labute si l-a tarat pana la baie. S- a spalat mai intai de ochiul drept in timp ce pe stangul il tinea inchis, “ca sa mai doarma pe jumatate” – zicea el. La fel cu stangul, dar la final si-a invins somnul si a dat cu multa apa rece pe fata. Si-a spalat si dintisorii si s-a dus la masa: lapte si cerealele lui preferate in forma de soricei.

Doamna Meau i-a ales cu grija cateva hainute: camasuta bleu cu guler apretat, pantaloni cu bretele, sapca rosie cu care ii statea atat de bine. Era gata de prima zi de gradinita ! A luat si gentuta cu numele lui scris pe ea si au pornit la drum.

Au ajuns cu cinci minute inainte de ora 8 cand incepea programul. Gradinita era mare si vopsita in alb pe afara, iar inauntru peretii erau pictati de parca ar fi fost intr-o gradina : pomi cu fructe coapte, flori colorate, un soare mare si galben intr-un colt. Unii pisoi ajunsesera deja, altii intrau acum, odata cu ei. Doamna Meau a vorbit ceva cu educatoarea, l-a mai pupat o data si l-a rugat sa fie cuminte. La ora doua urmau sa se vada iar.

In curand, fiecare pisoi si-a gasit cate un loc pe scaunel.  Educatoarea s-a prezentat, le-a urat bun venit si dupa ce le-a prezentat programul zilei i-a lasat sa se cunoasca si sa se imprieteneasca nitel. Erau sapte pisoiasi si cinci pisicute. Imediat fetitele si-au impartit papusile, iar baieteii cele cateva camioane si masinute. Totoescu s-a ales si el cu un camion galben si a inceput sa se joaca impreuna cu ceilalti. “Hei, e frumos la gradinita ! Uite cate jucarii am aici … si cate culori si carti de colorat! Si cand te gandesti ca nu voiam sa ma trezesc de dimineata … “

Camionul galben incarca si descarca cuburi si Totoescu parea foarte fericit, pana cand a zarit cel mai frumos escavator rosu pe care il vasuze vreodata : uaaa, trebuie sa fie al meu! Si fara sa stea prea mult pe ganduri, se ridica si smulse escavatorul din labutele pisoiului care se juca cu el, apoi o rupse la fuga. In drum spre coltul in care voia sa se refugieze, mai lua si o masina de pompieri de la alt pisoi, ba chiar darama si turnul din cuburi facut de o pisicuta cu o fundita roz la rochie.

Imediat cei trei pisoiasi incepura sa planga si sa se stearga la ochi cu labutele si colegii ii inconjurara ca sa ii incurajeze si sa ii impace. Totoescu s-a ascuns intr-un colt si a inceput sa se joace cu masinutele ca si cum nu ar auzi nimc din larma iscata. Se facea ca nu stie despre ce e vorba, desi din cand in cand mai tragea cu ochiul la grupul care se formase in cealalta parte a salii : oare ce fac acolo ? despre ce vorbesc ? ce pun la cale ?

In curand grupul s-a destramat si fiecare s-a dus la locul lui de unde a venit cu cate o alta  jucarie si au inceput sa se joace impreuna. Si ce veselie era acolo, si ce ras ! Si cat de bine pareau ca se distreaza fara Totoescu, si ce bine se impaca ! Escavatorul rosu si masina de pompieri parca nici nu le lipseau, iar lacrimile fusesera uitate.

Totoescu se prefacea in continuare ca nu ii baga in seama si ca se poate juca si fara ei, dar acum escavatorul nu mai parea asa de frumos, parca… Ar fi vrut mai mult sa fie si el alaturi de ceilalti pisoi si sa se joace cu ei ! Dar cum sa faca ? Stia ca ii suparase, ca gresise, ce sa faca ?

Mai intai s-a apropiat usor de ei, ca si cum ar avea drum pe acolo din intamplare, dar pisoiasii nici nu l-au  bagat in seama. Se jucau mai departe nestingheriti. Se mai gandi ce se mai gandi, apoi incepu sa impinga usor-usor escavatorul pana in mijlocul grupului, ca si cum ar fi ajuns acolo din greseala. Totoescu spera sa sparga gheata cumva, dar pisoiasii au luat escavatorul si i l-au dat inapoi fara un cuvant, apoi si-au continuat joaca.

Totoescu deja nu mai avea idei, iar tristetea se asternuse pe chipul sau. Pana si blanita lui care era mereu ciufulita, parea lasata in jos de parca i-o pieptanase asa cineva. Indeparta masinutele luate cu forta; nu-i mai trebuiau ! Deja ceilalti pisoiasi incepusera sa cante:

Ne cunoaste-o lume-ntreaga

Noi suntem taraful Chitz

Si din zori si pana-n seara

Suntem cantareti vestiti …

Chiiiitz, chitz-chitz-chitz-chitz

N-avem frica de pisici !

Chiiiitz, chitz-chitz-chitz-chitz

Cand nu sunt pe-aici!

Tristetea lui Totoescu era din ce in ce mai mare si un oftat ii scapa din adancul pieptului. Dar ce-i linistea asta ? De ce au tacut pisoii ?

Cand ridica privirea din pamant, dadu cu ochii de ei : facusera roata in jurul lui. Pisoiul caruia ii furase masina de pompieri vorbi in numele grupului : ceea ce ai facut e o fapta foarte urata… sa stii ca ti-as fi dat bucuros masinuta mea daca ai fi cerut-o frumos. Ai vazut si tu ce frumos ne putem juca impreuna si cum ne imprumutam jucariile. Am vazut ca iti pare rau pentru ce ai facut, asa ca te iertam. Poti veni acum sa te joci cu noi. Uite, poti chiar sa te joci cu escavatorul cel rosu!

Lui Totoescu nu ii venea sa creada ca a fost iertat pentru purtarea lui. N-a mai stat pe ganduri si s-a alaturat celorlati pisoi si s-au jucat pana cand a venit Doamna Meau sa il ia acasa.

Sa va mai spun ca nu ii mai venea sa plece ? N-are rost! Dar nu-i nimic, Totoescu, ai unsprezece noi prieteni pe care o sa ii intalnesti si maine. Iar maine vei fi si tu un adevarat prieten!

Joaninha