Hei, ce iarna e afara !

Ce frig, ce gheata, ce ninsoare ! Ninsoare n-a mai fost zilele astea, dar cica o sa urmeze de azi incolo, din plin. Numai bine, pentru ca eu abia alaltaieri mi-am scos masinuta de sub zapada. Era stratul de zapada de pe ea de peste 30 de cm. Iar in jurul ei era formata o cazemata de zapada, inalta tot ce vreo 30 de cm in lateral si cu o mare gramada (facuta de binevoitori, desigur) de vreo 40 de cm inaltime si vreo juma de metru latime. Asa ca luni seara am facut gimnastica lopatiera vreme de aproape o ora. Iar azi va ninge din nou. Da, e frumos cand ninge, e frumos cand este totul alb. Albul e mai fain decat cenusiul si griul. Si privita dupa un geam iarna poate fi uneori chiar minunata, de poveste:

(imaginea am gasit-o aici ). Dar prea multa iarna iti ingheata picioarele, nasul si urechile. Pentru inceput.

Partea buna este ca ne-am aprovizionat pentru doua saptamani si am apucat sa luam si cadouri pentru doamna mama Joaninhei. A carei zi a fost ieri. (La multi ani, doamna Joaninha !) Si care luna asta si-a infrumusetat casa cu ceva mobila noua, asa ca am contribuit si noi ieri cu mai multe briz-brizuri, bling-bling-uri, pern-pernuri, cutii-cutiute si alte uri-uri si ute-ute. Si a fost asa de emotionata aseara, incat abia astazi de dimineata a putut sa ne zica cum se simte (a lasat un offline pe mess-ul iubitei mele, caci deja a devenit o adevarata mama de minitehnicus de cand are calculator).

Asa ca poate sa vina si cea mai mare ninsoare din lume, ca avem de toate pe acasa. Si mai ales ne avem pe noi. Avem zambete, avem iubire, avem caldura (la propriu si la figuratul marului), avem joaca, avem rasfat, avem somn lin si timp liber relaxat. Pe la serviciu nu prea avem timp suficient, mai ales Joa, care nu prea apuca nici sa respire. Si sunt zile cand ajunge acasa inghetata si obosita.

Si dupa ce se incalzeste aproape ca adoarme la mine in brate. Si mi-e asa drag de ea, cum e moale ca o galusca bine facuta (desi mie imi plac si galustile tari in supa) si toropita de caldura si de somn. Si mi-e si mai drag de ea cand vad cum se ambitioneaza sa traga, sa nu adoarma foarte devreme, sa stea cat mai mult timp cu mine. Mai ales ca eu dorm destul de putin. Asta este firea mea. Rareori reusesc sa adorm noaptea inainte sa inceapa o noua zi. Dar de multe ori, cand vad ca ii pare rau sa piarda timpul asa pierdut impreuna si incearca sa-si tina somnul departe, desi i-ar trebui vreo 4 perechi de scobitori ca sa-si tina ochii deschisi, ma bag si eu in pat impreuna cu ea, desi nu mi-e somn. Si o iau in brate si o incalzesc si o las sa adoarma acolo, linistita, in caldura asternuturilor frumoase. Sau ma ia ea in brate, intr-o incercare copilaroasa de a ma face sa adorm de la bine si caldura. Si chiar functioneaza uneori. Adorm aproape instantaneu in capcana bratelor ei si atunci dorm atat de adanc si de bine incat alarma de dimineata nu ma enerveaza.

Dimineata suntem ca doi pinguini adormiti, care se misca greu prin casa, dar care cand se intersecteaza se iau in brate si se dau de-a rostogolul pe zapada, asa imbratisati. Si ne intersectam mult, ca e casa mica. Si profitam de asta, ca sa mai furam cateva minute bune de relaxare adormita, ba pe canapeaua din sufragerie, ba prin baie cu capul pe umarul celuilalt, ba prin patul din dormitor unde ne aruncam amandoi si ne rostogolim sau stam acolo si toarcem in incercarea de a amana trezirea. Iar astazi de dimineata ne-am intersectat, imbratisat si rasfatat pe unde am apucat. Si am apucat din plin. Joa a mai motait putin pe canapea la mine in brate, eu m-am intins in dormitor pe pat ca sa fiu rasfatat putin (asta imi iese de fiecare data, se pare ca nu poate rezista tentatiei ), iar aproape de plecare ne-am mai intersectat si prin baie in timp ce Joa se machia. Asa ca acum am pe piele, in dreptul inimii, un mesaj scris cu creionul de ochi. Mesaj la care raspund aici: ” ♥ Ba si eu te iubesc ! ”

In rest, n-am mai avut prea multa inspiratie de scris pe blog, mintea imi este destul de ocupata cu anul asta. Pentru ca vreau sa fie un an care sa ne imbunatateasca viata din multe puncte de vedere. Si unele lucruri ar trebui sa vina de la sine, dar pentru altele trebuie sa ne luptam. Eu sunt convins ca vom si reusi, acum ca planul este aproape pus la punct. Si asta pentru ca mereu mi-a iesit ce mi-am propus. Dar asta ocupa acum mintea si timpul. Si pana o sa le vad indeplinite, n-o sa-mi pot concetra gandurile 100% la altceva. In afara de iubire, dar asta vine de la sine, nu e nevoie de nici un efort. Asa ca daca scrierile mele aici sunt mai rare sau mai putin inspirate, va rog sa ma iertati si sa aveti rabdare cu mine. Oricum iarna viitoare povestile vor fi din alt oras, asa ca probabil nu se vor repeta decat in ceea ce priveste turnul de fildes al marului …

Weekend primavaratec va doresc !

Serpent