Dupa douazeci de ani ( varianta proletara ) – partea 2

Dupa seara de 16, au urmat cateva zile de incertitudine. Era o tensiune in aer, pe care eu, la cei 12 ani si jumatate ai mei o percepeam chiar daca nu intelegeam exact de ce. Tata era in continuare la Bucuresti, cursul lui trebuia sa se termine abia in ajunul Craciunului. Vorbeau seara la telefon si vocea mamei era tare ingrijorata. Asculta(m) noaptea tarziu Europa Libera. Parea descrierea apocalipsei ceea ce se intampla la Timisoara.

Si a venit si ziua de 21 decembrie. Televizorul era pornit, nu mai stiu din ce cauza. Era miting. Ceausescu vorbea in fata multimii. O multime destul de apatica. Eu cred ca citeam o carte. Pentru ca de multe ori se intampla sa citesc carti sau sa-mi fac lectiile cu radioul sau televizorul pornit (cand era program). Bla, bla, bla … agenturili straine … 100 de lei in plus la pensii si salarii. Si vuietul. Rumoarea. O imagine impietrita a lui Ceausescu si pe urma puricii. S-a intrerupt transmisiunea. S-a reluat dupa ceva timp, dar era ceva ciudat. Entuziasmul oamenilor. Si mai multe pancarde. Parca dintr-odata se schimbase totul. Si lumea se inveselise. Aveam sa aflu dupa aia ca TVR inlocuise imaginile cu unele mai vechi de pe la mitinguri.

Si a venit seara. Eram cu mama la mamaie (mama lui tata) si erau foarte agitate. Se intampla ceva grav si nu stiam ce. Asteptau telefonul lui tata. Caci el suna de la un telefon public de pe acolo de unde statea. Si telefonul a venit abia dupa vreo jumatate de ora. Timp in care nimeni nu vorbea si era o tacere apasatoare. Era destul de tarziu in noapte, nu stiu ce ora era. Si a raspuns mama la telefon. Si am vazut-o cum se albea pe masura ce asculta. Dupa ce a inchis aveam sa aflu de ce. De acolo de unde statea tata se auzeau impuscaturi. Iar un coleg fusese prin centru, pe la Inter si se intorsese in stare de soc. Nu plecase la revolutie, pur si simplu se plimba pe acolo. Si trecuse pe langa moarte, vazuse un om impuscat si un glont infipt in zid foarte aproape de el. Un prieten de-al lui tata, cu care vorbise intre timp, fusese cat pe aci sa fie arestat pentru ca era tot prin zona, de fapt il si saltase militia, dar un civil le zisese sa-i dea drumul. Probabil ca nu era pe lista. Mama si mamaie l-au implorat pe tata sa se intoarca acasa. Erau extrem de speriate. Pana la urma tata le-a promis ca se intoarce de dimineata.

Noaptea s-a incheiat tot cu Europa Libera. Si cu spaima, dar si cu o picatura de speranta. La Timisoara revolta dura ceva de cateva zile si in Bucuresti nici macar promisiunea de marire a salariilor (apropos … politicienii nu stiu nici macar istoria recenta si nu se invata minte niciodata) nu i-a putut tine pe oameni la miting. Era trecut de 12 noaptea cand am adormit … se facuse 22 decembrie … nu stiam eu ce va urma cand o sa ma trezesc …

O saptamana plina de speranta si cat mai multe bucurii va doresc,

Serpent