Bunica mea e pe moarte. De vineri, un suflet care nu vrea sa paraseasca lumea asta, se chinuie ingrozitor . Poate e cam brusc ce am scris eu aici, dar nici moartea nu te intreaba daca esti pregatit.
Asa ca de vineri suntem in agitatie, ne pregatim, mai plangem, ne mai incurajam, ne mai rugam sa o scape Dumnezeu de suferinta. Urata boala, incredibil de urata … te transforma in terenul ei de joaca si nu te poti impotrivi. Iar medicamentele sunt menite sa-ti ia durerile, dar iti iau si mintile. Macar sa nu te vezi cum ai ajuns, da … pare un schimb echitabil. Dar ceilalti care te vad, ce ar trebui sa ia ?
A fost la spital cam acum o luna si ceva si am stiut ca nu se mai poate face nimic, dar nu stiam pentru cat timp. Si acolo am gasit niste carcase fara inimi, cateva cadre medicale care ar fi putut face parte dintr-un pluton de executie. Ar fi tras fara sa clipeasca! Si ele sunt obisnuite cu moartea, stiu ce urmeaza. Atunci de ce te poti purta asa cu un om batran, disperat si speriat, stiind ca isi traieste ultimele zile ? Cine esti tu sa ii amarasti astea cateva zile care i-au mai ramas, oricum pline de durere ? Cum poti umili in halul asta un om batran, lasandu-l dezbracat pe un pat ? Cum poti tipa la un om batran ? Cum te mai uiti in oglinda ? Te mai uiti in oglinda ?
Dar a trecut si asta si a venit acasa. Nu stia ca vine ca sa poata muri acasa, cred ca a sperat ca se va face bine, desi chiar si atunci cand spunea asta nu parea sa creada prea mult. Acum nu stiu ce mai stie , de vineri nu ne mai stie nici pe noi.
Si afara ninge linistit acum. Poate se linisteste si ea intr-un final … Let go …
KingSnake
Joaninha
Comentarii
Intr-un scurt episod de limpezime, cu cateva zile inainte de sfarsit, bunica mea mi-a spus ca ea de fapt plange “pentru ce va urma”, si nu fiindca ar durea-o ceva. Noi nu stim ce stiu ei in clipele acelea, poate un inger ii ghideaza frumos pe drumul cel bun. Din afara nu poti decat sa lasi lacrimile sa te vindece, asta daca esti norocos si au vreun efect. Daca nu, lasi doar fulgii sa-si faca treaba….
Multumesc.
Dumezeu sa faca cum e mai bine, si voua sa va dea putere!
Joa, nu esti doar talentata si frumoasa, esti si desteapta si puternica! Nu am trecut prin asa ceva… sper din tot sufletul sa se amane aceste momente cat mai mult, nici nu vreau sa ma gandesc, dar sper sa am taria si intelepciunea sa le “gestionez” cat mai bine… ceea ce iti urez si tie!
Chiar azi am ajuns si eu cu bunicamiu la spital pentru niste analize… la un moment dat ma uitam pe geam si incercam sa ma transpun in pielea mea pe la 89 de ani, stand in pat si uitandu-ma chiar pe fereastra aceea… sper sa nu ajung vreodata acolo…
Dureri cat mai putine, atat pentru ea cat si pentru voi.
Si eu m-am tot gandit zilele astea la sfarsit si la cum sa nu fie. Multumesc si sa va tina Dumnezeu bunicii in viata si sanatosi cat mai mult timp!
Ştiu cum e să stai lângă o persoană dragă şi să te rogi să-i fie măcar puţin mai bine. Să-ţi mai dea şi ţie din durerea lui ca să fie mai suportabilă. Şi cunosc şi disperarea de a-l vedea stingându-se. Tatăl meu a murit în spital răpus de boală. Dar parcă în momentele alea îţi dă Dumnezeu multă putere să treci peste tot. Multă sănătate bunicii tale!
Eu am iesit repede de acolo, din cum nu vreau sa fie, si mi-am amintit cum mi-am promis, cum imi doresc, sa fie pe la acea varsta sau oricand as simtii ca s-ar apropia acel moment.. si mi-a adus un zambet pe buze, pentru ca pare o copilarie si destul de greu de realizat… dar cum speranta moare ultima, probabil o sa moara si dupa mine
daca nu rasare vreun fir de logica in ce am zis se poate sa imi fi inghetat si ultimul neuron.
Sara buna!
Citez: “Si acolo am gasit niste carcase fara inimi, cateva cadre medicale…” Am citit cadavre, jur! Cred ca subconstientul a aranjat altfel literele.
Cat despre bunica ta… Vreau doar sa astern aici o vorba veche, din popor: se spune ca acei ce se sting in posturile mari ale anului, merg direct in rai. E vremea in care portile sint larg deschise… Multa putere!
Joaninha viata e cruda,chiar daca ne incapatanam sa ii scoatem partile frumoase,chiar daca suntem obisnuiti sa ne agatam de speranta.
Nu-ti pierde speranta si curajul.O sa fie bine,oricum ar fi.
Va dorim multa putere si intelepciune!Toate vin si trec pe lumea asta!
@teiuc: chiar si eu am citit asa cand am recitit textul pentru publicare, desi stiam exact ce am scris
@Anachen: multumesc
neata
nu stiu ce sa zic: multa sanatate bunicii sau ca ar fi bine sa paseasca in lumea cealalta pentru a nu se mai chinui aici cu boala si varsta.
voi sa fiti puternici, fruntea sus si tu aminteste’ti toate lucrurile frumoase facute de bunica ta pentru tine.
mie, spre exemplu, mamaita (mama mamei, bunica e a tatalui -nu prea tin la bunica), care imi e foarte draga imi zice de mic copil ca la ceasu’ al rau al ei, sa n’o plang, sa nu las pe nimeni s’o planga si sa cant de bucurie pentru ea ca a plecat din lumea asta chinuita. si de vro cativa ani, tot da semne ca isi pregateste plecarea.
Din nefericire, nu mai poate fi vorba de sanatate …
cuvintele sunt un pic in plus la subiectul asta.
ea te-a crescut sa fii frumoasa si puternica.
desi nu te ajuta cu nimic, eu ma gandesc la tine.
Ba ajuta, multumesc
Cuvintele sunt de prisos… imi pare rau, banuiam ceva de cand ai spus la mine ca mintea si sufletul iti sunt ocupate cu altceva… ti-am zis atunci, si-ti mai zic si acum… ma gandesc la tine si iti trimit ganduri bune si energie pozitiva!
S-a linistit in seara aceasta. Sssusst ….