Aventurile lui Totoescu ( III )

Curat murdar!

Toamna a venit pe neasteptate, prea devreme pentru pisoiasii de pe strada pe care locuia Totoescu. Soarele si jocurile verii pareau ca or sa dureze vesnic, iar azi dimineata, cand au deschis ochii, pisoiasii au vazut cerul  plumburiu si ploaia  deasa si rece care cadea ritmic. Nu se poate, se gandea Totoescu, dar ca el gandeau si ceilalti, gata joaca pe strazi si prin gradini ? Asa de putin a tinut vara ?

S-a dat cu greu jos din pat, s-a dus la baie si s-a spalat pe ochisori, apoi si-a baut cana de lapte si a mai privit nitel pe fereastra, cu o labuta la falca, ingandurat. Si cum statea asa, urmarind cu privirea picaturile care se scurgeau pe geam, dintr-o data o raza de soare sclipi intr-una din baltoace. Uraaa ! Iese soarele, iese soarele! Nici n-a asteptat sa se insenineze mai mult, ca si-a pus repede pantalonii verzi  cu carouri si bretele si a fugit la joaca.

In cateva minute toata strada era plina de pisoi care alergau fericiti si imprastiau apa stransa prin baltoace, chiuind de bucurie. In vreo doua ore au si uitat de ploaie, strazile aproape ca se uscasera, asa ca au inceput sa se joace prin gradinile vecinilor, pe sub tufele de iasomie si de carciumarese, iar Totoescu parea ca da tonul acestui alai vesel. Faceau tumbe, se rostogoleau doi cate doi, isi incercau puterea, sareau unii peste altii, ai fi zis ca circul ajunsese in oras! Ce distractie pe cinste!

Dar iata ca a venit si ora pranzului si Doamna Meau, care facuse o ciorba de peste delicioasa, a iesit in curte sa-si cheme pisoiul la masa. Ia-l de unde nu-i! Iese in strada si-l mai striga de doua ori, o data catre stanga, apoi catre dreapta : strada parea pustie! Ciuleste urechile si parca, parca aude un miorlait care venea de la vreo trei curti departare. Se indreapta usor in directia din care venise miorlaitul , iar pe masura ce se apropie, zgomotul devine si mai clar.

- Mai, poznasilor! striga Doamna Meau  cand dadu cu ochii de ei.

Trei pisoi plini de noroi se balaceau precum purcelusii intr-o groapa facuta de ploaie! Erau toti negri, plini de noroi, din varful urechilor si pana in varful coditelor. Sase ochisori ca niste margele s-au uitat cu teama la Doamna Meau.

- Totoescu ?!

- Da, mami … se aude un miorlait slab.

Deci e si Totoescu al meu aici se gandea Doamna Meau, dar … care din ei ? Asa ca, fara sa stea prea mult pe ganduri , i-a luat pe toti cei trei pisoi de coditele pline de noroi si i-a dus  direct in baie. A umplut o albie mare cu apa calda, a turnat sampon si i-a bagat pe toti trei acolo. Si ia-i la sapunit si la frecat, pe labute, pe urechi, pe burtica, nici un locusor n-a scapat ne spalat. In fine, iata-l pe Totoescu, acum il recunostea …

Cu trei carlige mari i-a prins la soare, pe sarma de rufe. Cat de caraghiosi erau atarnand asa, uitandu-se mirati unul la altul .Intre timp a pus masa in gradina : trei castroane mari cu ciorba de peste, iar cand pisoiasii s-au uscat destul, i-a poftit la masa. Pai dupa atata joaca si o baie buna, cum sa nu-ti placa mancarea ? Cei trei pisoiasi au lins castroanele, au zis sarut mana pentru masa si acum s-au asezat pe iarba din curte, sub o frunza de brusture si au adormit zambind…

Uite cum prima zi de toamna a fost cea mai frumoasa zi de vara ! Cine-ar fi zis ca o zi care a inceput asa urat se poate termina asa frumos ?