Aventurile lui Totoescu ( I )

Cum a adormit Totoescu pe acoperis

Totoescu e un motan mic, vargat ca un ciorap impletit de o bunica, cu niste ochisori care stralucesc in noapte ca niste margele si niste gene luuungi de zici ca-s fluturi atunci cand clipeste. Si frumos foc, golanul, chiar si atunci cand nu-si piaptana blanita si cand se trezeste ciufulit dimineata.

Labutele sunt mai deschise la culoare de parca tocmai la ele s-ar fi terminat lana gri-bej-maro din care e facut corpul si are niste gherute ascutite pe care abia acum invata cum sa le foloseasca.

Totoescu sta cu mama lui, Doamna Meau, o pisica alba si gospodina pe care toata ziua o vezi la fereastra, ba scuturand un pamatuf, ba asezand muscatele din ghivece, ba mai barfind cu cate o vecina. Cand e in casa, mai mult ca sigur ca mama lui Totoescu gateste ceva bun, cu peste, stransa in talie cu un sortulet bleu. Mmmm, miroase pe toata strada cand mama lui Totoescu prajeste peste!

Tatal lui Totoescu, Domnul Meau, lucreaza la fabrica de cascaval din oras si e sef de sectie. Are in subordine o gramada de soricei, asa ca va dati seama ce munca grea are! De cele mai multe ori ajunge obosit acasa, dar dupa ce trece pragul casutei lor mici, e cuprins de vraja parca, iar oboseala dispare.

Totoescu e un pisoi independent. Domnul si Doamna Meau l-au educat bine si in curand va pleca la gradinita. Pana atunci, insa, se joaca acasa sau cu alte pisici din vecini si nu face prea multe necazuri. Drept sa va spun, cateodata are o fire nitel boema, asa ca parintii au si perioade cand nu stau cu ochii pe el si asculta linistiti muzica la patefonul vechi.

Dupa o zi in care a alergat pe strazi alaturi de alti pisoi de pe strada lui si in care a fugarit toti fulgii de papadii care i-au iesit in cale, Totoescu a mancat pe nerasuflate un castron plin ochi cu lapte, ba chiar a mai cerut si o caramea ca desert si a plecat pe acoperis sa-si faca siesta. Acolo se duce Totoescu in fiecare seara si ati zice ca are un hamac ceva de-i place asa mult, dar nu! Totoescu se tolaneste cat e de lat cu burtica lipita de tabla inca ramasa calda de peste zi, pune cele patru picioare de-o parte si de alta a muchiei de la acoperis, si sta asa, motaind. Cand incepe sa simta racoarea noptii, se trezeste si vine repede in patutul lui cald sa doarma pana dimineata.

Numai ca in seara asta, obosit de atata alergatura, a uitat sa se trezeasca si a dormit pe acoperis pana dimineata! Cand a deschis ochii, in loc sa vada perdelele desenate cu pesti portocalii si ghemul de ata atarnat in tavan, a vazut cerul albastru si soarele orbitor.

Nici nu s-a demeticit bine, ca s-a si intors pe partea stanga ca si cum ar fi vrut sa coboare din pat, dar chiar daca nu a continuat miscarea, acoperisul alunecos i-a tras clapa si l-a tras in jos, asa ca Totoescu si-a infipt repede gherutele in tigla casei si s-a prins bine. Vai, saracul pisoi, in ce hal ii mai batea inima! Zece gherute mici il tineau agatat de acoperis, dedesubt se vedea gradina vecinilor si cainele acestora care venise fuga, alertat de zgomot si care acum ranjea satisfacut si isi astepta prada.

Hai, Totoescu, aduna-ti fortele si urca acoperisul! Gandeste-te la tot laptele baut aseara, cata forta ti-a dat! Asa se gandea bietul pisoi in incercarea de a-si face curaj. Si strangand din dinti, si-a incordat toti muschii de la cele doua labute si de la burtica si a reusit sa se ridice! Bravo, Totoescu ! – se felicita singur, dar in timpul asta picioarele ii tremurau tare si abia reusea sa tina drumul drept catre camera lui.

Ajuns in camera, s-a bagat repede in pat, ca si cum de acolo s-ar fi trezit, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si nu s-a mai dat jos decat la pranz cand Doama Meau l-a strigat la masa. Abia acum s-a mai linistit Totoescu si si-a dat seama ce pisoi mare s-a facut si cata putere a avut de la un castronel cu lapte, de fapt!

- va urma -

Joaninha