Traim intr-o lume in care se reneaga simplitatea lucrurilor. In care povestile complicate sunt mai apetisante decat povestile simple. In care telenovela si povestile de tip OTV sunt mult mai credibile decat truismele. Omul a cucerit planeta pentru ca si-a folosit creierul mai bine decat restul animalelor si pentru ca s-a dezvoltat in acest sens. Daca va fi sa dispara omul, eu cred ca se va intampla pentru ca-si va folosi prea mult creierul in directii gresite. Si va pierde instinctele. Reactiile simple. Si rapide. Pentru a face un pas va sta sa se gandeasca o ora. “Sa fie stangul sau dreptul ?” … “Sa fac un pas mare sau un pas mic ?” … ” Cat de mult sa ma aplec ca sa mentin echilibrul ?” … ” Oare nu va aparea un caine care ma va lovi peste piciorul de sprijin si voi cadea ? ” … ” Oare nu se casca o groapa in locul in care o sa pun piciorul ? “ … ” Oare daca voi pune piciorul drept acum pe asfaltul asta nu cumva vreun bogatan va castiga bani multi ? Pe efortul meu, ca eu am ridicat piciorul !” … ” Oare nu cumva partidul PZD sau PDRST sau PNPSPT vrea ca eu sa fac pasul asta si mi-a insuflat subliminal acest lucru ?” … ” Oare pasul asta e cumva fortat de catre masoni, care … SE STIEEEE … conduc lumea ? “ … ” Oare nu cumva industria de armament sau cea farmaceutica sau bancile au un castig din pasul asta ? “ … ” Ok, eu trebuie sa fac pasul asta si pe urmatorul si pe urmatorul, ca sa ma duc la buda, ca altfel fac pe mine, dar daca sunt manipulat ? “
Avem o boala, avem un vaccin, avem efecte secundare. Si fiecare om are o decizie de luat. Si in loc sa se gandeasca din punct de vedere personal, doar pentru el, incepe sa salveze lumea. De parca am fi toti concurenti la Miss World. Mi se pare o chestie atat de simpla ! Vreau sa fac vaccinul sau nu ? Pentru mine si/sau pentru cei apropiati ? Raspunsul nu poate fi decat da sau nu.
Avem pe de o parte o boala groaznica. Cancerul. Care apare intotdeauna din neant. Si pe care de multe ori e greu sa o descoperi repede. Si care provoaca moarte. Fara recurs, de cele mai multe ori. Si pentru una din formele ei exista un vaccin ce are o probabilitate de x % (mare) sa te scape de boala asta. Macar de una din formele ei. Si o probabilitate y% (destul de mica) sa aiba efecte secundare. Astea sunt singurele variabile ce conteaza ! Restul … ca cineva castiga multi bani din asta … conspiratia mondiala care vrea sa ne omoare pe toti … toate bullshit-urile religioaso-mistice (cum ca boala e pedeapsa pentru depravare si nu trebuie oprita) … nu ar trebui sa conteze in alegerea personala. E doar o alegere de probabilitati. Ce aleg ? Sa risc sa ma imbolnavesc sau sa risc sa am efecte secundare ? Este atat de simplu !
Avem pe de alta parte o boala usoara. Dar foarte contagioasa. Gripa noua. Cu rata de mortalitate mai mica decat gripa normala. Cu simptome identice cu gripa normala. Dar care se imprastie aproape imediat la apropierea de o persoana bolnava. Se trateaza si nu foarte greu. Apare si un vaccin. Iarasi discutam de aia care se imbogatesc, de conspiratia mondiala, de spagi. Si ne batem cu patriotismul in piept. Cand de fapt iarasi e o alegere simpla. Matematica as zice. Si d-aia se si fac scenarii. Chiar daca unele suna apocaliptic. Pentru ca e mai bine sa fii pregatit si sa nu se intample, decat sa se intample si sa fii nepregatit. Cu asta se lucreaza in multe domenii. Eu unul am lucrat cu worst case scenario si in domeniul meu si se intampla asta si multe alte parti. Cel mai bine ar fi sa fie un fasss. Dar ma intreb … daca tu (cititor) ai fi raspunzator de decizia asta, ce-ai face ? Eu unul stiu ca as prefera sa cheltuiesc niste bani (daca i-as avea … si daca nu, as incerca sa-i obtin cumva), dar sa fiu pregatit. Numai daca ma gandesc ce ar insemna sa existe un numar mult mai mare de cazuri. Nu in ideea ca e mortala, caci nu e. Nu direct, ci daca apar complicatii. Complicatii ce apar daca nu e tratata. Dar uite ce se intampla acum la spitalul de boli infectioase, se sta la coada pentru analize. Daca ar fi cateva mii de cazuri in Bucuresti, cine le-ar verifica ? Cine le-ar trata ? Cine ar administra panica ? Asadar e o decizie: previi sau vindeci ? Pentru ambele cazuri trebuie sa fii pregatit. La fel si cu vaccinul si oamenii. Il faci sau nu ? Tu si familia ta ? Porti masca sau nu ? Iti faci analiza sau nu ? Ai gripa, nu stii de care, te duci la serviciu sau stai acasa ? Ce te faci insa daca in urma decizie tale, oricare ar fi ea, moare un om ? Altul decat tine ? Ai luat asta in considerare sau ti-ai ocupat mintea numai cu “ai dreacu’ cu melcii lor, iar vor sa se imbogateasca !” ?
Si situatia asta nu apare doar in cazul nenorocirilor. Nu, chiar si un lucru atat de frumos precum iubirea este supus aceluiasi tratament: “Nu trebuie sa ma indragostesc, ca o sa fiu manipulabil !” ” Sa-i spun sau sa nu-i spun ? Sa nu fiu luat de fraier ” ” Daca doar vrea sa profite de mine ? ” ” Ce gest frumos a facut azi, dar daca nu a fost sincer ? Daca doar vrea sa se culce cu mine ? Ok … si eu vreau sa ma culc cu el, dar nu vreau sa fiu luata de fraiera ! ” ” Ah, ce-as vrea sa facem dragoste, dar daca maine se face nevazut ? ” ” Ce fain traim acum si ce misto a fost in toata perioada asta, dar daca o sa se plictiseasca peste 5 ani ?” ” Hmm … nu mi-a placut ca a facut asta … dar nu pot sa-i spun, ca poate se supara, lasa … mai bine las de la mine ” ” Mi-a placut ce a facut acum, dar nu ii spun, sa nu si-o ia in cap “ … si tot asa …
E bine sa ai minte. Nu cred in tema biblica cu “fericiti cei saraci cu duhul”, indiferent de interpretarea ei. Dar mintea trebuie folosita eficient. Gandim, decidem, actionam, ne asumam, trecem mai departe. Orice “blocare” intr-o bucla aproape infinita de gandire cu teme ce se repeta intr-una (conspiratie, bogati, interese, bani, frica, nesiguranta, indoiala etc) inseamna stagnare, nu dezvoltare. La nivel individual zic. Scopul primordial al individului ar trebui sa fie dezvoltarea personala. Daca o societate sau o comunitate nu-i mai ofera conditiile pentru dezvoltarea proprie, individul poate sa caute o alta. Nu zic ca nu trebuie sa existe dubii. Nu zic ca nu trebuie sa judeci toate aspectele unei probleme. Dar trebuie sa le identifici repede pe cele care cu adevarat conteaza pentru tine. Si daca ajungi sa traiesti doar din indoieli, eu cred ca de fapt mori incetul cu incetul. Indoielile duse la extrem afecteaza grav instinctul de supravietuire, speranta si bucuria.
Inca nu cu masca pe fata, dar obosit de atata conspiratie (mondiala/nationala), a transmis,
Serpent
P.S. Inca sper ca putem sa nu ne intoarcem la conducatori academicieni doctor ingineri de recunoastere internationala care sa se priceapa la orice mai bine decat specialistii.
P.P.S. Rog sa-mi fie iertat ca scriu posturi din astea “de revolta” cam o data pe saptamana si nu lasam blogul asta doar pentru ceea ce se intampla in palatul nostru de gheata calda, dar in perioada asta se intampla mult prea multe lucruri ce ne afecteaza, ca sa putem sa le ignoram.
mie mi-a placut postul. da, nu-i mereu numai lapte si miere, iar acreala si amareala care exista, macar sa existe in afara, iar nu inauntrul relatiei. sunt de acord cu parerile de mai sus si cel mai tare m-a atins paragraful despre relatiile dintre sexe. temerile si intrebarile, scenariile si amanarea binelui nu fac decat sa amane viata. va pup si-mi sunteti dragi :*
Se pare ca da, ne bombardam singuri mintea si simturile cu chestii pe care ne place sa le consideram indispensabile, dar in fond sunt niste prostii nascute din orgoliul nostru sau al inventatorilor lor. Psihic, suntem stapani pe noi insine, dar ne place sa ne victimizam, e mai simplu si da mai bine in turma decat sa fim altfel.
Ieri ma uitam cum fii-miu de un an si 4 luni facea exact ca o maimutica ce sarea si dadea din maini si chiuia de bucurie si radea din tot sufletul fiindca sora-sa venise acasa de la magazin. Necontrolat, necenzurat, din inima, instinctiv. Noi? De cate ori nu ne-a venit sa zicem ca nu stim cum sa reactionam de bucurie sau de tistete? Vrem sa constientizam pana si reactiile astea simple, si atunci li se pierde insusi sensul initial. Asta am devenit.
Nu mai am ce spune.. va pup.
Ma scuzati ca intrerup seriozitatea gandurilor, dar si eu am facut aseara ca o maimutica, de bucurie ca ne-am adunat la casuta noastra si aveam, dupa o zi urata, o seara numai pentru noi
Am uitat sa traim. Am uitat sa fim umani. Am uitat sa savuram momentele de fericire. Traim intr-o realitate ce pare, zi de zi, mai dura. Si totusi traim. Dar care e calitatea vietii?
PS Ma refeream doar la acei oameni care-si uita umanitatea, care traiesc paranoid si frugal, din lipsa timpului, sau din dezinteres. Nici noi (slava Domnului), nici voi (aceeasi slava :d), nu ne incadram.
Sa fiti fericiti mereu, “siroposi” mereu, chiar si in clipele de seriozitate.
Va multumesc pentru portia “dulce” ce o aduceti constant in viata mea.
Desi un post nici pe departe siropos, ci serios, vreau sa te felicit.
Efecte secundare avem si pentru paracetamol, si pentru aspirina, asta inseamna ca nu mai luam?
O alegere instinctuala placuta de seara, eventual cu o gripa maimutitica.
hello voi,
buna seara
mie imi plac posturile tale revoltate, de obicei contin observatii fine, ca sa nu zic finute
total de acord cu:
nedespicat firul in patru,
saturarea de conspiratia mondiala, saturarea de dezbateri fara vreun rezultat practic
alegeri facile si logice
nu de acord insa cu impunerea unei alegeri.
fiecare are logica lui, poti aduce argumente pro sau contra, insa nu poti decide pt el sau ea. si de ce ai face-o ?
asta nu mi-a placut de ex la dezbaterea de la dono referitor la vaccinul pt prevenire cancerului la col. ca f multe persoane luau situatia extrem de personal, ca si cand ar detine adevarul absolut.
ok, poate pt x alegerea lui y este proasta. so what ? este tot alegerea lui y care il afecteaza tot pe y si nu pe x.
spui ce ai face tu, nu poti da indicatii pt ce ar trb sa faca altul.
ma rog, am deviat putin de la ideea postului tau.
viata mea e bella rau
o seara frumoasa si simpla.
io tocmai am picat intr-o balta, ca un bleg ce estem, stand pe loc, nu alergand.
Azi ar trebui sa ajung la Bucuresti cu ceva treaba…dar daca pateste ceva masina pe drum? Sau daca nu se mai ridica bariera de pe autostrada? Si daca odata ajunsa acolo ma pricopsesc cu virusul noii gripe? Sau daca da vreo ninsoare si raman blocata pe acolo? Si daca iubitul meu ma uita pana ma intorc? Sunt prea multe necunoscute, si zau ca nu stiu ce sa fac… Daca nu mai scriu pe aici inseamna ca s-a intamplat una din astea
e
P.S: Face parte din realitate si ce apare in posturile astea, si ce e in cele mai siropoase, asa ca impreuna oglindesc exact viata voastra
‘neata!
) si am ajuns si cu bine la munca.
Aseara am scapat si de gripa maimutitica, n-am picat nici in balti ( stand pe loc, really ?
Greu a mai fost!
Hai neatza !
Bariera de pe autostrada are gripa noua ?
P.S. multumesc pentru cuvintele multe asternute drept comentarii aici.
[...] merge mai departe la Mărul perfect rotund (ştiu eu că ei au multe fotografii şi sunt foarte frumoase) şi la Carmen. Scrieti un [...]
neata
tocmai asta cu alegerea ne omoara: ca nu stim ce si cum sa alegem. parerea mea.
si sa stii ca io vreau sa particip la miss univers. in juriu.
La asta nu ma gandisem, daca bariera are sau nu gripa…m-ai pus pe ganduri; si daca are, inseamna ca nu si-a facut vaccinul, si daca nu l-a facut, de ce nu l-a facut? O sa studiez subiectul si o sa fac un studiu de caz
@sangerica: eu credeam ca alegerile ne omoara, nu alegerea. Mai ales astea ce urmeaza acum.
Mai, tu vrei sa fii salvat inaintea lumii, am impresia.
@casia: studiu de caz, da ! sa fie frumos prezentat, cu grafice, sa vedem cum arata gripa asta noua calare pe bariera.