Pavlov si weekendul

Deja ne-am creat un reflex. S-aprinde lumina lunea, povestim despre weekend. Doar ca astazi lumina s-a aprins putin mai tarziu, caci a fost o dimineata destul de agitata. Asadar iata ca ma indrept acum spre castronul cu idei si iau si eu de acolo cat pot pana ma satur. Repede, repede, ca sa nu se stinga lumina.

Ca orice weekend ce se respecta, si acesta a inceput de vinerea dupa-masa. Mai intai ne-am intalnit cu niste prieteni dragi, intravenosii. S-ar putea ca unii dintre voi sa-i mai fi vazut pe aici, mai demult. Cand aveau timp de scris, caci acum sunt ocupati cu iubirea. Caci asta ne-a si apropriat, povestea lor este foarte asemanatoare cu cea a noastra, incepand cu framantarile si problemele prin care am trecut si noi si pana la iubire. Iubirea asta care te cucereste, te bucura, te incarca cu energie pentru ca apoi sa o absoarba pe toata si care, pana la urma, reprezinta raspunsul pentru toate problemele. Asa ca ne-am destainuit intamplarile din ultimele luni la o fasole batuta si o pastrama de berbecut (stiu … si mie mi-e foame acum ), asezonate (cum altfel daca vorbim de iubire) cu o carafa – doua de vin rosu. Si vinul a mai adaugat putina greutate peste noaptea nedormita (din cauze  de perle ) din urma.

Si in starea asta am ajuns si la gunoiereala. Cu putina intarziere, dar aveam o scuza buna si am plecat destul de repede, dar si aici aveam o scuza foarte buna. Ca muream de somn si deja in ultimele zece minute creierele noastre nu prea mai procesau informatiile primite. Oricum, de unde ne propusesem sa stam doar zece minute, am stat ceva mai mult pentru ne-a placut si nu ne-a mai venit sa plecam. Pe langa cei deja “traditionali”: Ada, Croco, Teiucul (in formatie completa), Eu, Marlo ( care este si stapanul inelului … asta … ale pozelor compromitatoare, ce pot fi gasite la linkul de mai sus cu gunoiereala), Binecontruitu’ (cu care am facut iar cunostinta, cred ca treia oara deja, datorita elanului Adei ), Ermi si bineinteles Turbata de serviciu, i-am intalnit acum si pe Marius Z, Aiacuparu, Parmalat si pe domul Sangerica, care era si el cam in aceeasi stare cu noi, din cate ne-am putut da seama, sau poate ochelarii lui proaspat scosi in lume erau mai timizi, asa. Pentru ca stateam cuminti in coltul nostru, ne-am conversat mai mult cu Croco, care a scos din palarie un motiv bun pentru care nu are timp, asa ca am iertat-o de data asta, dar ne-a promis ca va profita din plin de postul Craciunului .  Ne-am amuzat din plin la vivacitatea si nebunia Pisicii si povestile ei despre nunta(i) si in rest am prins franturi de discutii si am returnat franturi de raspunsuri cu urechile si gurile noastre obosite. Dar a fost fain, ca de obicei si am plecat zambind de acolo. Cam repede, pentru ca Joaninha trebuia sa mearga si la serviciu a doua zi.

Si dupa un somn adanc si o trezire intarziata pe cat s-a putut, am inceput cu un ness fierbinte si niste sarutari nu atat fierbinti, cat mai mult adormite, cuminti si prelungite. Dupa aia am profitat de absenta iubitei mele si mi-am facut de cap. Adica am fost sa ma tund. Pana s-a intors iubita mea am jucat rolul de gospodina victima a societatii (dar si victima a poftei de niste fripturi bune) si pentru asta am primit flori . Deci daca e sa ma iau dupa Cosmopolitan, ma iubeste.

Restul weekend-ului s-a scurs incet si placut. Ne-am plimbat la ceas de seara pe stradute nebatute de noi de prin iarna trecuta si am experimentat pe propria piele tristetea unora dintre casele despre care povesteau cei din Rezistenta. Tristete, pentru ca furia am exprimat-o deja. Joa zicea ca Bucurestiul va deveni un oras doar nou, fara istorie. Poate ca merita asta, fiind un oras care se autodistruge, dar nici macar asta nu vad realizandu-se prea repede. Cred ca vor mai trece vreo 50 de ani in care va aduna mai multe ruine decat Roma. Sau poate deveni cel mai ecologic oras, caci vad o multime de case lasate de izbeliste si care sunt “recucerite” de natura, fiind acoperite de plante ce cresc printre ziduri sau le acopera.

Iubita mea talentata s-a pus iar pe pictat ( se pare ca toamna si iarna o inspira mai mult) si vazand evolutia tabloului mi-am pierdut de vreo doua ori serenitatea si calmul meu de englez flegmatic (not) si sa exclam “Ce frumos e !”. Caci poza (ca de altfel si pentru altele) nu arata suficient de corect realitatea. Dar daca e cuminte si mai picteaza cateva tablouri, poate le si expune pe undeva.

Cu timpul scurgandu-se incet, dar sigur s-a facut duminica seara si jumatatile de mar s-au regasit in pat, aproape adormiti, dar trezindu-se imbratisati in sarutari caruselice si spiralate si atingeri explozive, pentru ca apoi sa fie si mai adormiti si sa adoarma destul de repede zambind. Este atat de bine sa-i simt pielea atat de calda ( economisim si curent asa, ca nu-i nevoie sa pornim aerul conditionat cand am sobita in dormitor, chiar daca s-a facut racoare noaptea) si sa adorm cu nasul in gatul ei moale si parfumat. Si cred ca am dormit bine, pentru ca m-am trezit de dimineata la primul sunet al alarmei (desi de obicei o mai aman de vreo 3-4 ori). Poate si pentru ca ramasese setata la 8 (in loc de 7). Si iubita mea dormea atat de adanc incat n-a zambit decat din coltul dreapta al gurii cand i-am soptit “Buna dimineata !”, asa ca am lasat-o sa doarma mai mult decat de obicei azi. Pe la 9 fara 25, vazand ca nu da semne de trezire, am dat plapuma la o parte si, dupa ce am terminat de admirat, am trezit-o cum am putut mai bine. Si se pare ca mi-a si reusit, desi cand am plecat am lasat in urma o somnoroasa care se prefacea treaza.

Si uite asa a inceput o saptamana un nou weekend. Sa va fie linistita si frumoasa ! Si acum inchei, ca se stinge imediat lumina peste ziua de luni …

Serpent

Later edit: Umbla vorba ca ar fi fost si Marmo pe acolo, dar am mai auzit noi povesti din astea cu marmote si staniol si ursi cu casti …