Ne plimbam destul de des, aproape zilnic, pe stradute ale Bucurestiului. Am si fotografiat din cand in cand lucruri frumoase pe care le-am intalnit in plimbarile noastre si, din fericire, inca mai sunt privelisti cu care sa-ti incanti ochii obositi dupa o zi de munca.
Dar ceea ce am remarcat si mai mult decat frumusetea ivita ici si colo (mult prea rar pentru o capitala europeana totusi) a fost numarul atat de mare de case darapanate (unele de-a dreptul la stadiul de finisare a unor ruine romane si altele ce par a nu mai fi locuite de cineva de ani buni, dar inca se tin in ziduri si geamuri). Multe din aceste case au inca semnele unei frumuseti si a unei elegante trecute. Unele cred ca au fost coplesitoare de-a dreptul prin arhitectura si finisajele pline de detalii atent gandite. Altele erau pur si simplu frumoase prin simplitatea lor sau modul perfect in care se incadrau in peisaj.
Si nu m-am impiedicat sa nu ma gandesc ca multe din ele nu sunt doar efectul neglijentei, ci sunt de-a dreptul efectului unui adevarat “domocid”. La fel precum palatul Stirbei de pe Calea Victoriei, multe case sunt pur si simplu lasate cu buna stiinta sa se darame singure, pentru a se putea construi in locul lor minunatele monumente ale capitalismului salbatic rromanesc, monumente de sticla si otel ce vor duce Romania pe noi culmi ale democratiei in ceea ce va fi cunoscut in manualele de istorie ale viitorului drept “epoca molozului”.
De aseara m-am gandit sa scriu pe tema asta asta astazi, mai ales ca ma gandisem inclusiv la o tema in zona asta pentru initiativa la care ne-a provocat Sburlea, dar intre timp am vazut de dimineata ca a scris cineva cu mai mult talent decat mine, asa ca mergeti si cititi aici, ca e scris tare fain. Si dupa aia puteti arunca un ochi si aici, dar puneti deoparte ceva dulce inainte, ca sa nu va amarati prea mult.
Dar mai bine mai bine sa traim intr-o lume de otel si sticla si sa stingem lumina o ora pe an si ne-am salvat sufletul. Si pana la urma poate ca, in lipsa de alta optiune viabila, nu-mi ramane de facut decat sa-mi invat copiii sa supravietuiasca mai bine decat copiii lor. Tiparul din acvariu va doreste balaceala placuta in continuare,
Serpent

Comentarii
primaa!
eu chiar ma intreb, cand vine vreun turist in romania, in bucuresti, ce vede el in capitala asta?
il determina ceva sa mai vina inca odata.. ?
Eu sunt roman si cand am vazut prima data Bucurestiul am zis ca nu mai vreau sa ajung a doua oara. Si totusi la 21 de ani, am ajuns iar. Ghiciti ce ? Am zis acelasi lucru ! ( nimic nu se schimbase in bine )
Pentru optimism exagerat, asa cum am de obicei, e nevoie si de o doza de realitate amara din cand in cand, ca sa-ti faci avant din nou dupa aia.
Casa de pe Sos. Kiseleff mi-a sarit si mie in ochi… ma depaseste modul unora de a gandi o afacere cu orice pret si orice misloace… si pana la urma mai vinovat e statul ca ii lasa sa faca asta… sa se dea o lege serioasa legata de patrimoniul national si sa se respecte, dar probabil daca nu vine UNESCO nu se poate misca nimica in sensul asta la noi… daca presa s-ar implica mai mult in domeniu asta, si nu doar sporadic, poate ar reusi sa schimbe ceva prin opinia publica, sa ii faca pe bucuresteni mai mult sa constientizeze… sa arate cine a luate aceste case… dar probabil se vind mai bine mimarea politicii care se face la noi, violurile, crimele, papitoii ajunsi vip’uri peste noapte etc. si unii care au luat casele astea or conduce si trusturile massmedia
Nu sunt nici pe departe un fan a lu Becali, chiar din potriva, dar a facut calumea cladirea din Aleea Alexandru… facuse si trotuarul dar a venit repede Chiliman ca strica nu stiu ce design cu bordurile din marmura pe care le pusese, sau ca nu luase autorizatie pentru ele… si mai zicea in campania la primarie ca se lupta cu rechinii imobiliari… in sectorul 1 se darama case vechi si se construiesc birouri de 5,6 etaje in continuu printre case de 1,2 etaje… poti sa iei autorizatie sa construiesti ce vrei daca dai banii unde trebuie
Ma mai droghez si eu cu optimismul… fac si supradoza din cand in cand
@mada : tocmai, ca au ce vedea sau – mai corect spus – inca mai au ce vedea. Hai sa o luam asa : ce ar fi de vazut intr-un oras ? Pai, in mare, cladiri, statui, parcuri. Da ?
Rad eu, dar nu-i rasul meu …
Cladiri frumoase inca mai avem. Ascunse pe strazi, multe in zone in care nu ti-ar veni sa te plimbi noaptea ( si poate nici ziua ), ascunse dupa cladiri din otel si sticla, dar inca mai sunt.
Statui – ei, aici cam ducem lipsa. Am zambit cand am vazut statuia lui Carol I in fata la BCU, dar nu stiu ce s-a intamplat ca dupa o perioada scurta au luat-o de acolo. Pacat. In rest, cred ca le poti numara pe degete pe restul. Ce sa faci, Renasterea n-a trecut si pe la noi
Parcuri – aici s-a mai miscat ceva, iar daca nu vor folosi tot spatiul verde pentru a face cine stie ce mall, si tot e bine.
Cadrul general este trist, din pacate, iar ceea ce e mai nou facut arata ca un buchet de flori proaspete intr-o casa veche si prafuita.
Am vazut turisti straini facand fotografii cu Stavropoleos sau cu “teapa” din Pta Constitutiei si ma gandeam cum or fi aflat de ele ? Desigur ca din ghidurile turistice care se elibereaza gratuit la orice colt de strada
@Florin: bine ai venit la noi
Tocmai din partea celor care vin o data la cativa ani ( banuiesc ca au trecut cativa ani intre cele doua vizite ale tale ) te astepti sa vada schimbarile. Poate noi, ca bucuresteni, deschidem ochii ca sa vedem orice mic semn de bine, orice tencuiala noua, orice linie trasa drept si nu stramb. Pentru ca ne iubim orasul si suntem dornici sa-l vedem ca arata mai civilizat. Eu chiar ma mai pacalesc cu cate un “ia uite ce dragut” cand trec pe langa un loc care imi face placere. Deci chiar nimic-nimic de bine ?
@silent whisper: As dori sa existe mai multi oameni bogati care sa cumpere case si sa se lase pe mana arhitectilor, dar din pacate tare mi-e ca exista si multi arhitecti care contribuie la debandada asta prin lacomia lor de a pune in proiect orice ar aduce bani.
La partea cu cumparatul chiar ma gandeam cand scriam de casa de pe Sos. Kiseleff… antrenorul care aluat-o (care e varza
), din cum vorbea pe acolo parea si foarte frustrat, vede prin capitalismul despotic romanesc o forma sa isi rezolve din frustratrile mai vechi
daca tot avem din ce in ce mai putine de vazut in Bucuresti, sa ne si pierdem prin el, la propriu http://www.realitatea.net/guvernatorul/ (pe pagina a 2a de filmulete, al 3lea filmulet… scuze, nu am gasit link direct)
http://www.realitatea.net/guvernatorul/ (pagina 7, filmuletul 2) pentru amatorii de turism in Bucuresti
pagina 7, filmuletul 4… pagina 8, filmuletul 4…si gata, ca imi vine din ce in ce mai mult sa plec de aici… bicicleta o am, doar ca nu am pista nici daca ies la bulevard… si nici in olanda nu sunt sa am pista paralela cu autostrada pana la oradea
pagina 4 filmuetul 1… incapatanat mai sunt … ma apropii de sibiu
Bine ca avem autostrada pana la Oradea, ca pista de biciclete e mai simplu de facut.
( m-am delectat si eu cu filmuletele, la cafeaua de dimineata )
neata!
e ingrozitor cat de usor ne usuram pe parcuri, casele si centrul vechi din Bucuresti. daca lucrarile pe lipscani si strazile adiacente vor continua in ritmu’ asta si daca vremea va fi la fel si in urmatorii 10 ani, pun pariu ca o sa se gaseasca unu’ destept care sa organizeze excursii in safari in inima capitalei.
ce ma doare pe mine cel mai rau (in afara de nas) este ca in vecinatatea mea e un parc superb, cel al Circului. care are si un lac cu nuferi. e, acum, astia cu constructiile s’au gandit ei sa faca un ditamai blocu’ pe langa el si pt asta au au blocat izvorul subteran ce alimenta lacu’. nivelu’ apei incepu sa scada, nuferii sa se duca pe apa sambetei ce lipseste si uite asa, gratie bunei gestionari si ajutorului dat de edilu’ sectorului meu,2, dezvoltarii imobiliare riscam sa ramanem fara parc. mai ales ca cei care au cladirea vor sa cumpere si o parcela din parcul circului…pt parcari.
parca’le’as io…
neata !
Acum inteleg de ce esti dinamovist.
In ritmul in care se misca lucrarile in centrul vechi, pana o sa fie gata tot, lucrarile care au fost deja facute pana acum or sa devina vechi la randul lor si or sa trebuiasca renovate si tot asa.
E bine daca nu te-au facut sa te ineci cu ea
Acum vreo 3 4 ani am fost intrebat la Budapesta de catre niste germani daca merita sa viziteze Romania… discutia s-a terminat repede cand au auzit ca sunt nu exista autostrada
Pai da’ de ce ? Ca autostrada au si ei, sa vina sa vada cum traiesc oamenii fara autostrada.
Cuvantul mai bun pentru ei cred ca ar fi supravietuire, si ei nu prea se vedeau capabili… nu prea cred ca erau obisnuiti cu depasirea prin intrarea pe sensul opus, pe o distanta de 500 de km
nu stiu ce s-a comentat si nu prea am rabdare sa citesc acum. “sa stingem lumina o ora pe an si ne-am salvat sufletul ” – asta in schimb cred ca voi tine minte forever. e mai mult decat neglijenta, e o nesimtire crasa…