Dupa ce am citit ceea ce o motiveaza pe Buratina1 si anume plimbarile pe racoare, cum eram sub influenta senzatiei proaspete de sauna uscata de afara, ma intrebam unde a gasit racoare ?
Si dupa aia mi-am adus aminte de ceea ce am remarcat de mai multe ori de cand si-a intrat vara in drepturi. Blocul in care ne-am gasit noi culcusul potrivit pentru mar are o forma de U si intrarea se face pe doua alei ce trec printr-o gradina interioara. Gradina ce este o mica vrajitorie in sine. Daca asta iarna ne-am putut bucura de zapada alba (si nu gri) pret de cateva zile, acum a venit vremea sa ne simtim precum un trib ales in Bucurestiul asta fierbinte.
Caci si din cauza ploilor, ce au cazut cu regularitate de mecanism nordic intr-un oras exagerat de romanesc, in gradina noastra a crescut o adevarata jungla verde. O jungla in care chiar ar fi nevoie de o maceta atunci cand ploua si ramurile se lasa sub greutatea apei intr-o increngatura demna de niste liane adevarate. Si dincolo de placerea vizuala (imbogatita si de cateva flori de culoare violeta), atunci cand intri pe alee, venind din cuptorul incins la maxim de soarele orei 18, aproape ca-ti vine sa te inchei la toti nasturii camasii, caci se simte o diferenta de cateva grade. Cand pasesti in micul pasaj de sub bloc, parca intri in dulapul lui Alice. Sau in frigiderul din reclama la Heineken. Doar ca pentru bere trebuie sa mai faci cativa pasi in plus.
Aceeasi senzatie de racoare am simtit-o si zilele trecute cand ne plimbam noi pe Dacia serile trecute, intr-o atmosfera ce era inca puternic influentata de betonul din jur care probabil ar fi fost capabil sa apreteze niste camasi cu ceea ce emana. Si cand am pasit in parc, dintr-o data am simtit placerea de a avea putin verde. Iar efectul a fost aproape halucinogen. Si usor-usor verdele asta pare a deveni interzis si ilegal in Bucuresti. Caci verdele banilor obtinut din cenusiul betonului pare mult mai pe placul celor ce decid.
Si dupa ce am facut o tura de parc am mers si am baut putina apa de la o cismea, iar apoi ne-am asezat in doua leagane. Mai intai Joa, ea fiind silfida si eu am privit mai cu reticenta inspre leaganul celalalt. Dar pentru ca nu a protestat prin scartaire atunci cand am prins curaj in sfarsit sa ma asez, am sfarsit prin a ne legana pret de cateva minute in liniste si racoarea noptii. Fiecare cu leaganului si apoi intr-un singur leagan construit ad-hoc prin mainile noastre ce se tineau strans. La un moment dat, unul dintre paznici a iesit din ghereta lui si se indrepta inspre noi si chiar m-am oprit din leganat, dar a parut ca trece nepasator mai departe. Dupa vreo doua minute insa a venit impreuna cu un coleg (ceruse intariri probabil cand a vazut-o pe Joa cat e de periculoasa si pusa pe bataie
) si ne-au rugat sa ne dam jos, ca nu sunt pentru noi, sunt pentru copii. Dar noi ce suntem ? Dreptate e asta ? Am ascultat totusi, pentru ca a fost un ton foarte civilizat, desi am fi putut protesta ca nu scrie pe nicaieri cate kg suporta un leagan din asta.
Si in timp ce ne dadeam in leagan am asistat la un lucru ce m-a facut azi sa-i dau dreptate lui Bad Pitzi. O mama aparent normala era in parc cu o fetita mica (de vreo 3 ani cred). Si fetita la un moment dat s-a indreptat inspre un grup de 3 oameni care aveau si un caine cu ei. In mana avea o papusa sau o jucarie de plus. Maica-sa nu i-a zis nimic, parea ca-i absorbita de ganduri, asa ca fetita s-a dus linistita inspre caine si a intins jucaria inspre el. Cainele, in mod firesc, s-a prins in joaca si i-a luat jucaria de plus si a inceput sa se joace in timp ce alerga in jurul fetitei. Fetita acum voia jucaria inapoi si daca a vazut ca nu are sanse cu cainele s-a intors la mama si cu ochii in lacrimi i-a zis ce s-a intamplat. Dar nu plangea isteric si nici n-a avut vreo reactie de copil prea rasfatat. Pur si simplu voia jucaria inapoi. Iar reactia mamei m-a lasat fara ganduri. A inceput sa tipe la fetita: “DE CE TE-AI DUS ACOLO ? DE CE I-AI DAT JUCARIA ! TI-AM ZIS SA NU MAI FACI ASA ! NUMAI TAMPENII FACI ! DACA ESTI PROASTA SI TE-AI DUS, CE VREI SA-TI FAC EU ACUM ? …” Noroc ca intre timp stapanul cainelui recuperse jucaria si i-a dat-o fetitei. Fetita care in tot acest timp se uita cu ochi mari la mama si nu zicea nimic. Ba chiar si lacrimile i se oprisera undeva pe la mijlocul obrazului. Bine ca trebuie sa-ti faci test psihologic la angajare si iti trebuie nu stiu cate acte pentru o multime de lucruri simple, dar pentru copil nu trebuie decat sa stii sa(-i) deschizi picioarele.
Dar destul cu indignarea, mai bine va las sa va bucurati de verdele cel racoros. Atat cat mai exista.
Serpent

Comentarii
Eu plec la muuuuuunte azi!
Asa ca o sa am parte de un verde racoros
^ weekend placut, croco.
ks, ma bucur ca ati avut o seara placuta si racoroasa. cat despre episodul asta putintel mai tragic.. aproape fiecare dintre noi a asistat la asa ceva.
acum o luna, cam asa, am fost in cismigiu, era festival de folk, nu stiu, si.. era un baietel cu o bicicleta si a vrut sa o strecoare printre grilajele alea. si a reusit. [ era cu matusa lui, ca mama nu parea] si.. dupa, cand a vrut sa o scoata, a ridicat putin grilajul / gardul sau ce e ala. si cand i-a lipit matusi-sa o palma pe spate.. ma rog, nu i-a dat ff tare, dar a rasunat un pic. bineinteles ca l-a certat si ii zice ‘ hai, plecam, ca nu ai fost cuminte. ‘
copilul nu zicea nimic. era blondut, asa, cu ochii albastri si slabut.. si-a scos bicicleta, a zambit ca a recuperat-o si dupa.. a mers, ma rog, a fost tras de matusa lui mult prea enervata. 8-|
acum cateva minute / ore am asistat , sau am auzit cum vecina mea o batea pe fii-sa , pe motiv ca iesise dupa ea din curte.
Verde racoros, croco!
@ mada : Mdap. L-a certat ca n-a fost “cuminte” dupa care – probabil – s-au uitat repede stanga-dreapta sa vada daca poate travesa cu el pe rosu …
Iar vecina ta … n-a gasit o explicatie logica pe care sa i-o ofere ( si care i-ar fi ramas mult mai bine in minte decat bataia data ), asa ca a gasit o solutie “isteata”. Sunt foarte multi care cred ca isi educa asa copiii, dupa care se mira ca au diverse probleme mai tarziu ( asta in cazul bun in care ii si intereseaza asta ).
da, ea iesise, se duse de nebuna la o alta vecina [ asa cum are obiceiu, te deranjeaza cand esti la masa, nici nu se simte si dupa spune ca ii este foame ] si fata ei a iesit dupa ea, fusese bolnavioara, nu stiu , nu ii place sa stea singura, mai ales cu sor-sa , care are cateva luni, si e f geloasa pe ea, ca pe ea maica-sa nu o mai baga in seama deloc, la ea urla si pe cea mica o alinta, si dupa, vecina asta, cand a venit a inceput sa urle, de m-am speriat si eu. o_O
ne spui si noua cam pe unde este racoarea ascunsa in forma de u…mici indicii macar
Adica unde stam ? Vrei sa ne faci o vizita ?
Sau parcul ?
1. si pe mine m-au dat jos din leagan. uff… unde se mai pot legana copiii din noi zilele astea?
2. ma intristeaza astfel de scene. nu pot intelege cum se pot comporta parintii asa. chiar nu-si dau seama ca modeleaza o viata? (da, stiu, intrebare retorica)
3. sa aveti un weekend tare frumos!
Eu stau la casa si am 2 nuci mari in curte si cand e o canicula din aia de nu poti sta in casa ma adapostesc sub ei.
Chiar daca sunt nascuta vara nu suport caldura de nici o culoare.
Si pentru ca veni vorba de mame denaturate, am citit astazi un articol care m-a socat pur si simplu: http://www.eva.ro/casa-si-familie/copii/femeia-fabrica-de-copii-articol-14417.html
Ar trebui sa existe o lege care sa interzica acestor specimene dreptul de procreare. Iertat sa-mi fie gandul, dar ti se rupe sufletul de mila saracilor copilasi.
Uite, Jane, la jasmin sub nuc se mai pot legana
Pui acolo un scranciob frumos … he-hei
@jasmin: am ramas fara cuvinte… Pana la urma singura parte buna este ca micutii si-au gasit niste familii, totusi.
ziua buna tuturor!
e trist sa vezi asa ceva, e trist mai ales cand te gandesti ca unii si-ar da jumatate din viata pentru un singur copil!
am vazut si eu azi un astfel de specimen care tipa si ii spunea unei fetite de 3 anisori ca e proasta pentru ca nu a lasat nu stiu ce bomboane la raft!
racoare am gasit in herastrau
dar mai pe noapte asa, cam dupa ora 22!
hihihi…daca ati avea robinetul ala cu limonada non-stop, mai ca as veni pe la voi…parcul…pe unde e?…si nu numai parcul …ziceai ceva de o gradina in spatele unor blocuri
Parcul se numeste Ioanid, e pe bulevardul Dacia si aproape de el e inca unul, la Gradina Icoanei. Dar Ioanid e mai racoros
Iar gradina din bloc e noastra si nu o imprumutam
hello,
1. referitor la copil si la “problemele” viitoare – din pacate nu-s doar ale parintilor, ci ale noastre tuturor. oricat de bine cladit este globul de sticla, din cand in cand mai patrunde cate un element discordant.
). in alte tari se numeste comunitate, iar ideea ca in Romania in mediul urban asa ceva nu mai exista nu tine.
si atunci, desi nu este politicos sa te bagi in educatia facuta de x copilului, de dragul tau si a celor apropiati tie, ai putea.
(evident este un “tu” generic, responsabil si imputernicitor aici
2. dupa ce ca aveti pet-uri dubioase, va mai procopsiti si cu animale “de jungla”
3. adevarul e ca la cele 2kg cate aveti fiecare puteau sa va lase linistiti sa va dati in continuare in leagan
Hei, sashu
1. Sincera sa fiu, eu nu prea m-as baga, recunosc. Sau in cazuri ca cele de mai sus, de exemplu. Pentru ca mamele respective nu par tocmai niste doamne educate si intelegatoare cu care sa poti purta o discutie civilizata, iar singurul rezultat ar fi niste nervi in plus si un raspuns de tip “ba p’a ma-tii”. Ori nu stiu ce le-as putea spune eu ( ce formula magica as putea gasi ) ca sa le luminez dintr-o singura fraza.
3.
De fiecare dată când treci pe lângă un părinte idiot sau, să zicem, unul într-o zi foarte proastă, prin faptul că nu spui nimic, îi oferi o confirmare tacită. Iar copilului îi adânceşti sentimentul că e normal ca cineva să se poarte aşa cu el.
Opreşte-te şi spune ceva. Orice. Vorbeşte-i mamei, copilului, fă exerciţii acasă şi caută cuvintele potrivite, dar nu trece pe lângă fără să spui nimic. Ajută copilul ăla măcar o dată. Şi poate, cu cuvintele potrivite, poţi ajuta şi părintele. Dacă sădeşti o sămânţă mică de dubiu, e un început. Un pas. Fă-o!