Kafka, frate !

- Esti nebuna ?! Tu cu asta esti ?! Ai renuntat la tot pentru chelu’ de la Vacanta Mare ???

Stai asa ca nu-nteleg … ok, se pare ca asta e situatia. Deci sunt cu ala mic si chel de la Vacanta Mare. Hm … Se putea mai rau: puteam sa fiu cu celalalt. Ok, ok, think, think! Cum ai ajuns asa, Joa? Da’ nu, nu se poate. Asta e iubitul meu, dar nu e “ala”. Poate ca seamana ? Tot e mai bine, macar nu e ala… Ce-o fi fost in mintea mea ?!

Hm, mama e ingrijorata, cred si eu … Tre’ sa trec pe la ea sa ma vada ca-s bine. Mai am un drum la doctor si dupa aia ma duc la ea.

La doctor. Coada. O tipa foarte relaxata zambeste la mine : stii ce bine e ca nu mai am serviciu de doi ani? Ia gandeste-te: de doi ani ma trezesc la ce ora vreau si am si micul dejun la pat! Intre timp apare si prietenul ei, in pantaloni de trening, foarte bucuros ca si-a cumparat o pereche de pantofi marca Nokia. Tipa nu pare foarte extaziata si plescaie plictisita. Hai ca mi-a venit randul sa intru in cabinet! Doi oameni in negru mi-o iau inainte cu tupeu, asa ca astept in continuare. Da’ ce s-a aglomerat aici … Il zaresc pe doctor, in departare: poarta uniforma de avocat cu jabou galben stralucitor. Inseamna ca a terminat Dreptul, sa-l felicit! Au iesit si cei doi. Fuck! Astia-s doi popi! Repede, uita-te in jos, ca poarta ghinion sa vezi popi!

In fine, intru. Eu si toata lumea care se stransese. Doctorul e ocupat sa ne faca niste carnetele de sanatate pentru care trebuie sa platim. Da’ de ce sa platesc ceva ce nu vreau ? Ce ne mai baga si asta pe gat toate prostiile! Ii zic ca n-am bani si gata! Caut in portofel: chiar n-am bani. Am 5 lei si imi trebuie 70 pentru consultatie. Asa ca incep sa intreb in stanga si in dreapta daca nu ma imprumuta cineva. Unii n-au, altii nu vor sa-mi dea. Doctorul se prinde ca n-am bani si incepe sa se poarte urat. Ma da afara:

-@$%&$@@ !!

Nu ma las mai prejos:

-#$**& @#$%% !!!

Plec la mama, da-l in …

La lift, un domn solid, dar caruia ii lipseste un brat, se joaca cu un fierastrau electric:

- Domnisoara, stiti ca aici o sa facem un mall ? – si ranjeste de parca mi-ar fi vandut vreun mare pont. Stiti unde ? – ranjeste iar si vine catre mine.

- Pleaca cu fierastraul ala de aici! Da, stiu unde : unde a fost Mecanica Fina. Si nu sunt de acord, asa cum nu sunt de acord nici sa faceti mall langa Palatul Stirbei sau sub Sala Palatului ! Ati distrus Bucurestiul. Nimanui nu-i mai pasa!

Plec si in a doua secunda imi iau la revedere de la mama in dreptul unei guri de metrou din Manhattan. Wow, ce metrouri au astia! Mama zambeste incurcata: prea incurcat metroul asta … daca te descurci, inseamna ca esti mare, pot avea incredere ca esti ok – pare sa gandeasca. Ma asez pe bada rulanta care coboara in adancuri. Parca e o autostrada rulanta ! Ce confort! Aproape ca poti sta intins pe spate in timp ce cobori. Ai naibii americanii astia … Wow! Da’ stai asa, harta n-am ?

( Va vine sau nu sa credeti, dar asta am visat eu azi-noapte. Sper ca nu citeste vreun psiholog ).

Joaninha