Asta ar fi raspunsul la intrebarea “Ce faceti voi acum?”. Pentru ca stam infundati in canapea, cu picioarele sprijinite pe masuta mica ce ne suporta cu stoicism lenea ce ni le ingreuneaza si mai mult. Dar in spatele acestui “nimic” sunt atatea lucruri.
Pierdem vremea “pe net” cautand aiurea rochii de seara si penthouse-uri si glumind intr-una pe seama tuturor tampeniilor ce bantuie internetul romanesc, in care cu greu poti gasi ceva ce te intereseaza, noroc ca suntem prea obositi ca se ne enervam si oricum cautarea nu trebuie finalizata intr-un timp prea scurt.
Te iubesc ! Asta se aude la cateva minute din jumatatea cealalta a canapelei. Ba eu te iubesc ! Caci “si eu” e prea sarac. Mult, mult de tot ! Stiu, asa simt si eu ! O sa-mi fie dor de tine maine, cand o sa fii plecat! Mie mi-e dor de tine deja de acum, ca stiu ca o sa fiu plecat. Dar o sa supravietuim si o sa-l inecam pe Doru in imbratisari pana se preda.
Doi copii rasfatati. Doi adulti tocmai intorsi de la serviciu, dupa o zi agitata si stau acum cu burta plina la lumina becului. Doua laptopuri gemene musca din internet prin intermediul a doua modemuri gemene ce au inghitit doua cartele gemene. Doi indragostiti. Doi carcotasi ce fac misto de “saracii” prezentatori/invitati de la tv, in rarele momente in care urechile lor prind undele audio ce se zbat in zadar prin camera. Doua corpuri ce se intind linistite unul langa altul, dar pot in orice moment sa rastoarne universul, daca li se da un punct in spatiu…l comun. Doua zambete. Patru ochi ce sclipesc noaptea in pat, dimineata abia mijiti, ziua pe strazi, seara prin casa, tomna la mare, iarna la mare, primavara la mare, vara la Paris. Patru urechi ce asculta sunetele placute ale rockului in concert. Doua guri ce se abtin cu greu sa nu deseneze fractali impreuna. Doi oameni. Norocosi. Pentru ca iubesc, pentru ca sunt atat de perfect potriviti si mai ales pentru ca s-au gasit. Sau poate ca era imposibil sa nu se gaseasca.
Un nimic frumos. Atat de frumos incat ne pare in continuare ireal. Si-l savuram in fiecare zi de parca de maine s-ar evapora. Desi stim ca nu se va intampla asta. Pentru ca fiecare dintre noi se traieste pe sine. Fara compromisuri.
Bullshit, poate veti spune. Lucky bastards, as putea sa raspund. Asta suntem noi. De ce ? Pentru ca ne-am construit lumea ca un lego in care fiecare a pus o piesa. Iar celalalt a zambit cand a vazut-o.
Mare. Iubire. Muzica. Concerte. Imaginatie. Joaca. Vis Zuzenie. Internet. Travian. Joc. Simturi. Dragoste. Ochi verzi. Sunete. Imbratisare. Somn. Zambet. Dimineata. Ness. Plimbare. Nimic.
Ador nimicul asta,
Serpent
Vreau si eu sa fac nimic!
N-am timp nici de nimic…. vine el concediul!
frumos nimic… cat timp iti doresti, orice e posibil… chiar si nimicul sa fie foarte reusit
multi nu reusesc sa faca ceva placut nici din ceva
…e unul din cele mai frumoase posturi ale voastre!!! Pare un autoportret foaaarte reusit. Imi place la nebunie….
Buna dimineata !
In dimineata asta imi beau cafeaua singura pentru ca Serpent a plecat cu noaptea in cap catre munte, la o intalnire de “pliznoti”.
Nu va mai spun ca deja mi-e dor de el, asta stiti deja, ci numai ca am gasit un motiv de a zambi in dimineata asta: odata cu mine s-a trezit si puiul de vrabiuta care si-a facut cuib in hota noastra si face asa o galagie, dragutul, incat acopera si televizorul.
O zi frumoasa va doresc, iar mie o zi … repede!
Neata!
Aveti voi asa un talent de-a ma lovi rau cu posturi de-astea… de imediat mi se deseneaza un zambet pe fata si stau si visez cu ochii deschisi… “uite ma, ca se poate! ce frumos…” … sa nu va schimbati!
Zi frumoasa (repede)!
sa tot faci “nimic”-uri de astea