Nova Rock

Ne scuzati, dar am lipsit nitel pentru ca am dat o fuga pana in Slovacia ca sa ne zdrangane creierii in ritm de rock la Novarock in Austria, via Ungaria.

Da, exact asa. Pentru ca cele trei zile de festival rock au fost in Nickelsdorf, asa ca am stat aproape de Bratislava pentru ca era o distanta de numai 20km de parcurs … via Ungaria.

Am plecat joi pe vreme buna si am poposit la Oradea, iar vineri dimineata am plecat mai departe catre Slovacia. Ce repede am ajuns! Ne-am cazat si ne-am pregatit de prima zi de festival. Cum afara era cald si cum ne pacalisem de vreo doua ori cu prognozele de pe accuweather, am plecat imbracati subtire si am luat niste geci de ploaie in portbagaj, mai mult “ca sa fie” decat din convingere.

Am ajuns repejor la locul cu pricina si am urmat indicatiile celor care dirijau masinile in “parcare”, adica in mijlocul campului. Am lasat masina, am mai verificat o data cerul senin si am plecat in directia din care se auzea muzica … Si am mers, am mers, am mers … cam 2 km asa … pentru ca atatea masini erau parcate !

Ziua I : bere si ciocolata fierbinte

In fine, am ajuns. Ni s-au capsat enervantele bratari – tzac, si am platit 5 euro de caciula un fel de taxa de ecologie, bani care ni s-ar fi dat inapoi daca aduceam un sac plin ochi cu gunoi. Dupa ce am trecut de cortul de la intrare, lumea a explodat in jurul nostu: galagie, agitatie, corturi, oameni, chioscuri, scene, bere, muzica. Pana la urma ne-am dumirit cam care e organizarea si dupa ce ne-am prins unde e scena rosie si unde e aia albastra ne-am simtit mai de-ai casei.

Am vazut Gogol Bordello, Faith no More si Slipknot  in prima dupa-amiaza, dar asteptam concertul Metallica din prima seara. Urma sa fie pe la 23.30. In timpul asta era suficient de cald si foarte senin, ceea ce ne-a facut sa ne gandim ca iar se inselasera aia de la accuweather, de data asta in favoarea noastra,  asa ca ne-am pus sa bem bere. Toate bune si frumoase pana s-a lasat intunericul, insa ca un facut, asa cum a fost si la Bucuresti, exact inainte sa inceapa Metallica, a inceput o ploaie torentiala si s-a facut frig instantaneu ! Gecile erau la masina, desigur. Adica 2 km de mers inapoi + alti 2 ca sa ne intoarcem … nu prea dadea cu plus. Am incercat sa compensam cu o ciocolata fierbine si am rezistat asa, mai ales ca dadea semne ca se opreste, insa – din pacate – nu foarte mult deoarece la un moment dat clantaneam din dinti incontrolabil si nu mai intelegeam nimic din ce se intampla. In jurul nostru se facea din ce in ce mai mult spatiu, dar si din ce in ce mai frig.  Hainele se udasera si simteam apa deja cum patrunde si prin piele. Singurul loc cald era intre noi, caci stateam imbratisati, poate-poate reusim sa nu inghetam de tot. Cand n-am mai rabdat ( inca imi pare rau  ca am plecat, dar si-asa nu plecasem 100% sanatoasa de acasa ) am plecat facandu-ne drum prin multimea care se indrepta catre portile prea inguste de la iesire. Nu stiu cum a functionat organizarea in partea asta, insa aveai destul de mult de ocolit ca sa poti iesi. Am parcurs cei 2 km pana la masina, prin camp, pe o ploaie cum nu credeam ca o sa mai prind dupa concertul Metallica de la Bucuresti. Cand, in fine, am ajuns la masinuta am respirat usurati. Sau am respirat pentru ca altceva in afara de apa siroind pe noi nu cred ca mai simteam. Am dat jos hainele ude, am pornit incalzirea si am plecat catre hotel. Am scapat cu bine si numai cu un paracetamol luat preventiv.

Ziua a II-a : noroi.

Noroi cum n-am vazut nici la Vulcanii Noroiosi, vorba lui Serpent. Tone, valuri de noroi. In “parcare” (si pentru asta a trebuit sa impingem masina ce se incapatana sa nu se mai miste la un moment dat), la scene, peste tot. Si frig ca la balamuc. Cum vorbisem cu niste prieteni care ajunsesera inaintea noastra, am zis sa ne pregatim, asa ca am inceput sa cautam cizme de cauciuc si spre norocul nostru ! – cu 5 minute inainte sa se inchida magazinul, desigur … ca doar asta e povestea noastra – am gasit! Imi venea sa le pup. Eu mi-am tras doua perechi de sosete si cizmele, iar Serpent si-a facut niste jambiere din pungi marca Lidl de mai mare frumusetea ! Si parcurgem iar cei 2 km de camp, de data asta solicitandu-ne mai mult muschii pentru a nu ramane intepeniti. Si asta cu cateva pauze de “reparat” cizmele din pungi. Pana la urma acestea n-au rezistat asa ca a renuntat la ele si si-a suflecat blugii (pentru ca era singura pereche de pantaloni lungi disponibili si mai avea nevoie de ei si in zilele urmatoare) si si-a strans sireturile cat se poate de bine (pentru a nu pierde vreo incaltare) si si-a continuat mersul apasat in “bascheti” prin noroiul pana la glezne.

Cum cautatul cizmelor si mersul prin doi kilometri de noroi lipicios ne-a luat mai mult decat credeam am ajuns  fix inainte sa inceapa Kaiser Chiefs, de la care am descoperit cu placere ca stiu mult mai multe cantece decat credeam. Oricum concertul lor a fost fain, desi nu-s o trupa al carei CD l-am cumpara in mod normal. Prietenii nostri s-au strecurat in primele randuri dupa ce au stat la vreo coada de 20 de minute, dar noi am ales sa stam unde ne fixasem deja. Dupa ce au terminat de cantat KC, ne-am pus picioarele din nou la treaba, ca sa mai atenuam senzatia de reincarnare in iceberg si dupa ce ne-am plimbat pe la toate “tarabele” ce te imbiau cu bere, mancare, cocktailuri, tricouri etc., singurul lucru care ne-a facut cu ochiul a fost un ceai fierbinte pe care l-am baut cu picioarele bine infipte in noroi. Dupa ce ne-am incalzit astfel, ne-am reluat alunecarea inspre scena, alunecare ce a fost intrerupta doar de o oprire la un stand cu clatite, la care vindea poate cel mai vesel si binevoitor vanzator de clatite ever. Desi avea o munca plictisitoare si repetitiva ( toarna compozitie pe o plita mare si rotunda, intinde-o prin aceleasi trei miscari circulare, intoarce-o pe o alta plita mare si rotunda, toarna umplutara peste ea, intinde-o, impacheteaz-o, ia-o cu un servetel si intinde-i-o frumos clientului, ia banii si ia-o de la capat), era tot un zambet si vorbea si glumea cu toata lumea desi probabil ca era pe acolo de niste ore bune. Si era si molipsitor, toata lumea pleca zambind de acolo. Dupa ce am savurat clatitele, ne-am facut loc mai aproape de scena si a inceput Placebo care au cantat si ei foarte misto si … si zau daca cei care au ramas acolo, in frigul ala, nu meritau un premiu!

Ziua III – iar soare

Inainte sa ajungem ne-am folosit iarasi de aceeasi prieteni “matinali” si am aflat ca se uscase noroiul de cu o zi in urma, asa ca scapasem de grija incaltarilor. Pe drumul de la masina pana inauntru (de data asta putin mai scurt, caci gasisem loc de parcare mai aproape) am intalnit foarte multi care deja plecau cu corturile in spate, sau tragand dupa ei lazi frigorifice si bagaje si chiar ne gandeam ca o sa fie mai putina lume. Dimpotriva, a fost ziua cu cea mai numeroasa populatie prezenta, probabil si din cauza ca in inchidere cantau unii “de-ai lor” ,  Die Toten Hosen. Dar intai am ascultat Guano Apes, mai de departe, caci am cascat gura acolo unde se facea bungee jumping (ne batea si pe noi gandul la un moment dat sa facem un salt in gol si in doi, dar nu ne-am facut curaj pana la urma) si pe-acolo prin zona. Lumea deja era mai treaza ca in celelalte zile si locul arata ca dupa o batalie navala (in noroi). Si oamenii parca se schimbasera, caci in asteptarea celor de la Limp Bizkit aparusera o multime de palarii si sepci puse invers si se imputinasera tricourile negre. Si purtatorii lor n-au fost dezamagiti, caci americanii au cantat zgomotos si ritmat si au fost sustinuti foarte bine de public. La Die Toten Hosen nu am mai rezistat decat pret de vreo 5 sau 6 cantece, caci muzica cantata in germana nu ne atrage prea mult si din pacate, neavand la noi programul festivalului, am uitat ca la scena cealalta canta Machine Head, care ar fi meritat mai mult.

Nota generala :

- am vazut Bratislava si ni s-a parut dragut si civilizat;

- am speriat si trezit din somn 3 receptioneri din Slovacia care se trezeau pe la 2-3 dimineata cu doi oameni in negru batandu-le in usa ;

- ne-am convins iar ca ungurii au drumuri misto;

- m-am ales cu o pereche de “tenisi” pentru ca cei din prima seara nu se uscasera si mi-am luat altii. Plus o pereche de cizme cauciuc – in caz ca ma apuc de gradinarit sau de ingropat cadavre noaptea in padure. ;

- oamenii sunt foarte caraghiosi la betie, iar barbatii au niste priviri de zici ca-s gata gata sa se sarute intre ei;

- berea e scumpa la Novarock;

- am aflat ca un somn bun la pranza face mai mult decat o cafea.

- la urmatorul concert Metallica ne luam cu siguranta pelerinele si cateva randuri de haine groase

Joaninha

Later edit: si cateva poze extrase cu greu din aparatul foto (am facut poze doar in prima zi, dupa aia am ales sa traim din plin aventura)