In palatul de vara

… intr-o zi senina si calduroasa de mai, Delfinul isi plimba mintea tanara si inima indragostita prin gradina. Un miros proaspat de coaja de mandarina era adus de vantul lin, ce tulbura pentru scurt timp ordinea si linistea tufelor decupate de magicienii ce joaca rolul de gradinari la curtea regelui, dinspre faimoasa gradina cu portocali si mandarini adusi special de ambasadorul grec ca semn de apreciere si ca mod subtil de a influenta deciziile diplomatice referitoare la zona aceea.

Cum soarele isi cam facea de cap, si nu era vorba despre tatal sau – regele Soare, tanarul print cauta un loc mai racoros in curtea imensa a palatului si dupa ce statu intins pret de zece minute sub un copac falnic porni inspre fantana dragonului pentru a se clati cu putina apa pe ochi si a vedea daca goana de mai devreme in galopul calului sau favorit, Daphne, un pur sange arab primit drept cadou de la ambasadorul turc, desigur, pentru a vedea, dupa cum spuneam, daca galopul de mai devreme nu i-a deranjat cumva bogata peruca ce o luase special pentru adunarea din aceasta zi. Stand inca langa fantana care ii provoca atatea amintiri din copilarie, de pe vremea cand invata sa se lupte cu sabia si sa traga cu arbaleta pe aici, vedea cum incepeau deja sa apara curtenii.

Si in vreme ce se intreba de ce o fi asa de cald in mijlocul lunii mai si daca nu cumva este efectul intarziat al intalnirii de dimineata cu domnisoara Louise in camera de zi a surorii lui mai mici

realiza ca soarele se ridicase bine pe cer si ca intarziase probabil la ora de geografie cu Domnul Pierre, un tanar si inteligent dascal ce in restul timpului isi facea de lucru pe langa abatia Versailles. Asa ca o lua la fuga in sus prin gradina inspre palat.

Intra val-vartej dand usile

de perete si incepu sa fuga pe culoar trecand in graba prin frumoasele camere ale palatului

pana cand a ajuns in sfarsit in cabinetul favorit al tatalui sau, cel dedicat studierii celor cunoscute de catre stiintele vremii si care continea unul dintre cele mai buna globuri pamantesti dintre cele ce existau in acele timpuri. Odata ajuns acolo constata ca Domnul Pierre nu aparuse inca

si uitandu-se la unul din orologiile din apropiere observa ca mai avea la dispozitie inca vreo ora.

Bucuros de aceasta pauza descoperita pe neasteptate si manat de un imbold interior ce ii tot dadea ghes de cateva ore, se indrepta spre aripa indepartata a palatului, trecand prin capela

si incepu sa o caute pe domnisoara Louise prin toate camerele, dar aceasta nu era de gasit desi celelalte domnisoare de onoare erau toate prezente prin diverse colturi. Tot cautand disperat ajunse fara sa-si dea seama in marea sala cu oglinzi

care era plina cu nobili veniti la chemarea regelui ce se pregatea de una dintre faimoasele si pasionantele sale vanatori, pentru care adusese special din Anglia, de la varul sau, douazeci de ogari dintr-o specie rara si care erau special antrenati sa vaneze cerbi precum cei ce traiau prin padurea din apropierea palatului. Delfinul facu stanga imprejur si vazu un paj ce tragea cu ochiul la multimea dinauntru. Asa ca profita de ocazie si in schimbul iertarii de o urecheala zdravana si un sut sanator in turul pantalonilor acestuia obtinu informatia ca domnisoara Louise plecase de ceva timp intr-o plimbare pana la Marele Trianon. Printul se duse in graba si incaleca pe Daphne si galopa in cea mai mare viteza, avand totusi grija sa-si indese palaria (cea mandra cu pana din coada celui mai frumos paun) bine peste peruca cea aranjata pe indelete de dimineata de catre valetul sau. Ajunse acolo lasand in urma un nor de praf si descaleca chiar in fata frumoaselor trepte ale acestui mic si cochet palat.

Se strecura inauntru si incepu sa alerge prin sala cea mare, tropaind cu pintenii lui pe pardoseala cea stralucitoare facuta din marmura adusa special de la Carrara. Observa o dara de lumina ce se itea timida prin usa intredeschisa a uneia dintre incaperi asa ca impinse usor usa ca sa o deschida si inauntru, intinsa de-a curmezisul unui pat mare, alb

era ea, minunata fiinta blonda ce-i tulbura printului gandurile in ultima vreme. Imbracata intr-o rochie rosie eleganta, o rochie ajutata de un corset atat de strans incat chinuia frumosii ei sani ce parca asteptau cu nerabdare momentul eliberarii din cocheta inchisoare.

- Te asteptam, printe ! De astazi de dimineata, de cand mi-ai mangaiat atat de tulburator mana, gandurile mele sunt doar la tine.

Dar pentru a nu incadra acest post intr-o categorie interzisa minorilor, voi trage cortina asupra acestei scene si voi inchide incet usa, avand grija sa nu deranjez indragostitii si sa nu tulbur flacarile lumanarilor. Iar pe voi, va voi lasa sa va bucurati de inca cateva poze, fara poveste de data asta ….

Serpent