Just with plastic is fantastic

Cum ziceam si in alt post, luni ne-am “organizat” sa mergem la ultimele cumparaturi pentru vacanta. Si cum cel mai aproape de noi e Carrefour Unirea, hai ca ne suim noi  in masina pe la 8 si ceva seara si plecam. Stiam ca inchid la 10, asa ca am pierdut vremea cumpatat si pe la 10 fara ceva eram la casa, sa platim. Facem o combinatie de bonuri de masa si card, primim doua bonuri plus niste biletele de tombola ( nu am mai pierdut vremea si cu ele, dar castigasera apartinatorii unei minoritati chiar inainte noastra si erau tare fericiti, mai ca incingeau un dans din buric acolo ) si impingem caruciorul catre iesire.

Cu eleganta, Serpent imi deschide usa de la masina si se ocupa el cu aranjatul lucrurilor in portbagaj. Urca si el, face doua manevre dibace de iesire din parcare si oprim in dreptul casei de la parcare. Si atat. Ca nu aveam bani! Adica aveam bani, dar pe card … Cash nimica nimicuta! Ne felicitam in sinea noastra ce oameni moderni suntem si incepem sa scotocim in masina : 2 gume, vreo 80 de eurocenti, niste ochelari din hartie ( ??? ) si vreo 60 de bani …

Eu deja imi calculam variantele :

- ne milogim de tanti de la parcare si se indura ea de noi, ca stim sa zambim frumos;

- cerem niste bani cuiva ( desi era aproape ora 10 si nu prea mai era nimeni prin preajma );

- vindem ceva din ce am cumparat. As fi renuntat la o punga cu zahar!

Dar Serpent – fire mai sportiva, deh – propune sa dam o fuga pana in magazin, sa ne oprim la un a-te-me si sa scoatem bani. N-am asteptat sa zica de doua ori si am rupt-o la fuga. Ritmul era alert, auzeam in urechi melodia aia din filmele cu James Bond, taiam aerul cu viteza, ocoleam vanzatoarele care inchideau magazinele si se uitau uimite dupa noi ( is it a bird? is it a plane ? ) … si am ajuns! La parter era un bancomat in dreapta, insa insemna sa iesim din magazin, dar nu mai eram asa siguri ca mai putream intra deoarece cei de la paza se postasera deja acolo. Am continuat fuga in cealalta directie si am gasit alt  bancomat care avea si bani, din fericire. Dupa fuga in sens invers si urcarea scarilor, cand am ajuns iar in parcare ( ce emotii am avut ca se inchide si usa aia … ) am facut precum Rocky dupa ce a urcat scarile alea pe care se antrena. Victorieee!

Am scapat asadar. Si am pus si 5 roni in masina sa-i avem, just in case ( mai sunt acolo, da ? ).

Ne pregatim de o vacanta destul de lunga. Sper sa ne gaseasca pregatiti.

Joaninha