… in viata noastra in care ne taraim precum cartitele pe sub pamantul reavan, iar singurele momente in care ne aducem aminte de noi si privim catre sufletul nostru sunt cele in care ne oprim din sapat transee si vedem lumina. Si atunci nu mai suntem orbi, ci ni se deschid ochii.
Am fost aseara sa-l vedem pe Malaele. Pe Horatiu Malaele. De fapt, imi cer scuze … pe Domnul Horatiu Malaele. Intr-un recital de o ora si ceva, doua ? – cine mai stie ? Oricum a parut prea putin …
Un recital de poezii spuse cu sensibilitate si umor, nu recitate, ci mai degraba picurate in urechile noastre. Desfacute precum petalele unei flori, insotite de gesturi si de o intonatie care au stors si ultima picatura de sens din ele. Minunat! Simplu si minunat … Fara decor, fara costume. Un om si o sala pregatita sa-l asculte. Si am ras, am zambit, am privit cu obrazul sprijinit in palma si nu stiu daca am respirat.
Am ascultat versuri de Marin Sorescu, Emil Brumaru, George Topirceanu, Nichita Stanescu, Adrian Paunescu, Teodor Pâcă si altii. Unele pline de umor, altele pline de iubire, unele pe care le stiam, altele la care am zambit aseara pentru prima oara.
Voiam sa fac o comparatie cu spectacolul de saptamana trecuta, cu “Mincinosul”. Pentru ca si aseara am auzit cuvinte mai putin inocente, precum “buci” de exemplu, insa n-a avut nimic vulgar in el. Pentru ca aici e diferenta intre un artist adevarat si … Dar n-am sa o fac, ma opresc. Pentru ca mi-e prea bine asa. Si pentru ca mi-am amintit ca am plecat zambind aseara si nu vreau sa stric senzatia asta.
Aplauze!
Joaninha
Eu aplaud!
Si pe dl. Horatiu Malaela si pe voi
Daca ai ocazia, iti recomand cu toata inima sa mergi. E o incantare sa-l vezi pe scena!
Eu nu mai am de-adaugat decat ca Omul acesta mi se pare a fi unul dintre aceia binecuvantati. Este ingredientul lipsa al alchimistilor, tot ce atinge se transforma in frumos. Cel putin tot ce am vazut eu.
Si erau unele parti ale spectacolului pe care deja le stiam si cu toate astea m-a facut sa urmaresc atent si fascinat totul. Si am trecut de la ras in hohote la tristete meditativa si am incheiat cu un zambet mare si o incredibila relaxare dupa ziua atat de plina ce am avut-o.
Hehe, iata cum aud eu de Malaele a treia oara-n trei zile, si dupa ce am postat si un monolog cu el alaltaieri.
Toata stima!
Il ador, e genial, mimica si creierul construiesc un adevarat artist, si atunci cuvinte obscene devin adanci si pline de sens
LMA!
Orbi, surzi si muti! Ca sa traim o mie de ani in pace!
Unde este spectacolul si cum se numeste, pliiiz?
Buna dimineata,
Spectacolul se numeste “Sunt un orb”. A fost la sala Unesco. Probabil ca o sa mai fie in urmatoarele luni, ca a mai fost si prin februarie pe undeva.