Incercam aseara sa pacalim ploaia care cade peste Bucuresti ca in poeziile lui Bacovia, desi … fraiera! nu stie ca e primavara si ar cam trebui sa se opreasca pentru ca a udat destul mugurii verzi. Asa ca am pus un film si ne-am cuibarit unul in altul, ca asta e “fotoliul” preferat al fiecaruia.
“Ultimul tango la Paris” - regia Bernardo Bertolucci, 1972. Nici nu eram nascuti pe vremea aia! 
Nu-s critic de film, asa ca o sa scriu pur si simplu impresia pe care o lasa asupra privitorului obisnuit:
Un Marlon Brando imbatranit si trecut de statutul de sex-symbol pe care il avea, ea – Maria Schneider – tanara si frumoasa. Actiunea este un pretext pentru multitudinea de simboluri care apar in film, de fapt cred ca trebuie vazut de doua ori pentru a descifra toate semnificatiile ascunse. De la casa goala si anosta precum existenta personajelor pana la dansul in care sunt prinsi cei doi ( si dansul la figurat, dar si dansul cu care intrerup un concurs in desfasurare ), logodnicul care este regizor in devenire si care stie sa-si imagineze cum ar arata o viata “perfecta” privita prin cadrul de film “desenat” cu degetele, portareasa nebuna care nu stie niciodata nimic, dar stie tot si care faciliteaza toata intamplarea, scena catafalcului cu flori violete, halatele de casa identice, liniile de tren ce despart peroanele, chiar si ultimele ei cuvinte … toate astea si mult mai multe ascund sensuri si idei care nu se lasa foarte greu ghicite.
Una peste alta ( haha, ce alegere a cuvintelor! ) este un film care iti scoate creierul din amorteala si care merita vazut intr-o zi ploiasa. La vremea aparitiei a fost destul de socant desi lumea era in plina explozie porno, insa acum – ori din cauza ca e 2009, ori din cauza ca asa am avut starea, nu mi s-a parut ca ar depasi vreo limita sau ca ar fi prea in afara obisnuitului partea erotica.
Urmeaza probabil un film care a luat Oscarul anul asta, sa vedem care pentru ca am primit cateva recomandari de la voi. Din Oceanul Pacific, a iesit un peste mic …
Joaninha
KingSnake
Joaninha
Comentarii
Din oceanul Pacific a iesit… The Reader
Cleo, probabil ca da …
Faptul ca personajul pe nume Paul din film nu putea avea copii iti spune ceva? Filmul este mai dramatic decat se crede.Reactiile lui si gesturile inseamna nu numai un act sexual animalic si lipsit de dragoste paterna ci reprimarea tragicului adevar-nu poate avea copii.Isi ingaduie lucruri nefiresti cu o straina(pe care in mod ironic dar si firesc ajunge so o iubeasca) pentru ca doreste sa-si interzica cumva curajul de a infrunta adevarul vietii sale.
Iar acea tanara straina pe care o foloseste la inceput dupa care o doreste langa el drept consolare, este intr-adevar o bimbo deoarece a esuat in a intelege drama omului de langa ea. Filmul nu este o capodopera dar nici superficial nu este.
The reader dupa opinia mea este un film nejustificat de LUNG.
P.S. un film de ploaie ar fi ceva de genul Cast Away ca sa-ti demonstreze ca se poate si mai multa apa si dezolare. iar daca privesti ploaia prin prisma unui romantic atunci cu siguranta ceva de genul Singing in the rain,pardon de ironie si sarcasm dar sincer nu am putut sa asociez niciodata faptul de a sta acasa cand ploua cu un film care sa se muleze perfect pe situatie,mi se pare un prea mare cliche.
Vizionare placuta whatever your watching.