Leapsa cea mai grea ( sau cum sa superi niste blogerite :)) )

Zilele trecute am primit o tema care m-a bulversat peste masura. Cica ar trebui sa-mi dau eu cu parerea, in calitatea mea de cititor mascul, despre blogurile feminine ce au starnit in mine acel fior care sa-mi faca mintea erecta inainte, in timpul si in special dupa actul de lectura pe care l-am intreprins. Bun, la prima vedere/citire nu este un lucru atat de complicat, nu ? Ar trebui sa fie destul de simplu. Cel putin pana incep intrebarile existentiale (sau blogzistentiale in cazul asta). De exemplu cred ca este relativ evident ca blogul feminin pe care il prefer si il citesc si comentez cu foarte mare placere este cel al Lorenei. Dar primind leapsa de la ea, oare n-ar fi un fel de “o mana spala pe alta” ? Sau daca nu le trec in postul asta pe cateva blogerite pe care le citesc si le vizitez des (cum sunt Anesss si Ada), oare nu ma/ne scot de la inima ?  E destul de greu, ma simt ca un hipopotam ce incearca sa se intoarca intr-un magazin cu obiecte din cristal de Bohemia.

Dar mi-am luat tastatura in dinti (caci inima este in propietatea permanenta si definitiva a Joaninhei) si iata care sunt alegerile mele in materie de lectura cu parfum de femeie (stiu, e un cliseu, dar imi place cum suna ):

Lorena, desigur, si nu pentru ca mi-a dat leapsa asta, ci pentru ca imi place mult felul in care povesteste si drept dovada aduc un citat din postul care m-a facut sa comentez la ea:

Boc-boc-boc cu tocurile noastre de dive, pe şosea, până la ieşirea spre Miercurea-Ciuc. Îmbrăcate uşor – că doar mergeam la chef. Cu poşetuţe minuscule pe umăr. Scot eu o foaie dublă din agendă, scriu pe ea bilingv Miercurea Ciuc – Csikszereda, şi dă-i, şi aşteaptă…-Băi, oftez eu, e Revu’, nici dracu’ nu călătoreşte azi.
-Ba da! Să vezi că vine.
-Ba nu vine!
-Ba vine!
-Mi-e frig…
-Ba nu ţi-e frig!
-Brr…rrr…
-Acum o faci doar ca să îmi faci în ciudă, nu?
-Brrr…rrr…. nu.
După o oră de aşteptare, când devenisem deja două sloiuri cu ochi, ca în desene animate, apare un camion vechi şi ruginit, zdronc-zdronc. Se opreşte şi apare un cap. La fel de ruginit ca şi camionul.(restul postului aici)

Bad Pitzi, face bine o cura de acid intr-o lume plictisitoare ca o baza. Si pentru ca este ironica si auto-ironica in aceeasi masura:

Bă și câteodată dă strechea-n mine ca dracu’n moșu’ de la etaju’ 2. Și-n ce hal, că nu mă mai controlez. Aș putea să vă dau exemple, da-i deprimant. Mai precis: nu mai pot fi scoasă din magazine nici cu cleștele. Ochii mi se fac roșii, am brațele pline de chestii și mă învârt ca o mașinuță teleghidată. Dau banii exact pe ce nu-mi trebuie, dacă iau ceva mai scump iau exact ce nu trebuie să fie scump pentru utilitatea lui și cumpăr lucruri care nu-mi mai plac după jumătate de oră. Sunt un hazard financiar când e vorba cumpărături de haine. Achiziții de pantofi de exemplu. Am o pereche de pantofi animal print. Și io’s total înverșunată pe imprimeul ăsta. Și da, sunt nepurtați. De ce-i am? (restul postului aici)

Sash(a), care nu vrea sa-i fie blogul public asa ca n-o sa dau link. Este un blog de rasfatata. De rasfatata sensibila cand vrea ea. Si pot sa dau citat, caci se ascunde de google si deci nu e de gasit:

17 febr 2009, in metrou la Victoriei, doi oameni se intalnesc.
ea, varsta incerta, aducand a 45 ani
el, tot varsta incerta, aducand a 40 ani.

cei doi se saluta si incepe sirul intrebarilor.
el parand a face conversatie, ea insistand mai mult decat ar trebui dupa normele conversatiei, ale decentei si ale empatiei umane.
ea il intreaba despre serviciu,e bine, ok. daca mai lucreaza tot acolo, nu. pai de ce a schimbat, ca asa a schimbat. pai si unde e el acum, pai la o firma. ce fel de firma, una ca si cealalta. pai si unde e, pai merge cu metroul. coboara oare la gara de nord, ah nu, la basarab. si de acolo ce face el, e aproape firma. dar cu salariul cum o mai duce, pai e la fel. adica in ce sens, pai in acelasi sens. si mai exact ce face, exact ce facea si in partea cealalta. si cum e, e mai greu acum ca nu e “principal”, adica merge la serviciu si asteapta, asteapta ca un coleg sa se imbolnaveasca sau sa i se faca rau si atunci, in ziua respectiva intra el, in rest asteapta, ca si alti colegi de-ai lui – si spera ca seful va mai putea tine firma si vor mai putea cu totii sa aiba un serviciu.

ea cu voce curioasa si ritm alert, parca nu se mai oprea
el cu timbru tremurand, jenat, lasand impresia ca ii este extrem de incomoda situatia din metrou, incomoda situatia din viata lui, incomod jobul, incomoda privirea familiei, incomoda privirea lui in oglinda s.a.m.d.
si atunci m-am simtit atat de prost pt toate problemele mele, nemultumiri si stresuri. si tot atunci mi-a venit sa plang.

Lamaie, pentru ca scrie cu energie si poate sa fie acra precum numele, pentru ca se revolta, pentru ca blogul a ajutat-o sa nu ajunga la puscarie de dragul dreptatii (detaliile le gasiti la ea pe blog) si pentru ca dincolo de toata revolta, lamaia  si energia, in spatele blogului ei se simte o veselie molipsitoare. Iata si un citat care sa-mi sustina alegerea:

Vad ca au pus containere de reciclare. Sunt mari, frumoase, din pacate puse in locuri pana unde nici dracu nu se cara cu gunoiul, dar in fine, sunt. Scrie pe ele mare ce sunt si la ce-s bune, sa vezi de departe, si-s colorate, sa atraga atentia. Trei sunt chiar in coasta hotelului Howard Johnson. Ei si treceam eu asa pe acolo, si printre picioarele mele se incurca un pustiulica de vreo 3-4 ani, dupa care striga maica-sa, sa se potoleasca.
Ajung ei, odata cu mine, in dreptul containerelor, si pustiulica intreaba:
- Ce-s astea?
La care maica-sa grabeste pasul si zice:
- Nu stiu.
…………..
Dar tanti asta nici nu s-a uitat pe containerele alea. Nici nu a ridicat ochii din pamant. Copilul ala nu va primi niciodata explicatii despre de ce e cald, de ce e frig, de ce si ce trebuie sa inveti, despre ce e BINE si de ce e RAU. Nu va intelege niciodata cu adevarat notiunea de eruditie, habar nu va avea de progres si va avea pretentia de la nevasta sa fie ca maica-sa. Va ingrosa randurile celor care trag tara in directia in care sunt condusi de o mana de oameni care castiga exact ca ciobanii de pe urma turmei.

Si vor invata sa fure. Sa-si fure caciula cu diploma pe care o au, sa-si fure caciula cu jobul de la banca sau din multinationala, cu pozitia lor, vor manca la restaurant sushi si pe ascuns tot parizer, isi vor fura caciula cu casa care nu e a lor, cu masina in leasing, si daca fura asta, vor fura orice. (restul postului aici)

Stand acum si gandindu-ma la ce sa aleg si ce sa selectez din tot ce am citit mi-am dat seama ca citesc in special bloguri feminine care contin o doza de “acru”, dar intr-o proportie potrivita. Mie si frica sa ma gandesc ce concluzie ar trage Freud din chestia asta. De fapt cam banuiesc eu concluzia, dar nu v-o spun si nu va spun nici daca se confirma in realitate sau nu.

Cat despre leapsa, ma gandesc sa fericesc pe cineva cu ea. Si cred ca cel mai potrivit pentru asta este cel care are povesti atat de simpatice legate de femei, the one and only, teiucul !  Desigur ca o poate prelua si altcineva.

A transmis in direct al dumneavoastra critic de bloguri (not !),

Serpent